Ion trebuia să ajungă până la Vatra Dornei, la mama soacră, să-i ducă ceva de mâncare, pastilele pe care le-a cumpărat și să mai vadă ce este prin jurul casei.
Soacra lui Ion, doamna Irina, o femeie în vârstă de 82 de ani, cu o pensie mică, a lucrat la unul din hotelurile căutate din stațiune. A fost recepționeră, iar acum are o pensie mică, ba mai mult, o boală a oaselor o chinuie de mai bine de 2 decenii. Noroc de fată că o mai ajută financiar, altfel era rău.
Ion plecă din Suceava pe la 7 dimineața. Era o zi de lucru, vineri, și își dorea să ajungă la Dorna pe la ora 9.
Drumul se arată unul bun, cu puțină zăpadă, doar era la mijlocul lunii decembrie.
Ion nu era cu viteza, după 30 de ani de condus a ales varianta siguranței în trafic.
Pe la Mestecăniș, la urcare, Ion bagă de seamă că-i fugea spatele mașinii. La o curbă mai restrânsă, din fața i-a venit un tir. Ion observă că tirul era scăpat de sub control, ba mai mult, mașina lui nu mai comunica bine, cum era normal.
Ion era într-o situație disperată. Din fața îi venea tirul care patina, iar în dreapta lui se vedea râpa cu brazi.
Printr-o minune tirul se opri în dreptul lui, iar Ion răsuflă liniștit. Era salvat!
Dintr-o altă mașină mică au coborât doi tineri care l-au întrebat dacă este bine, are nevoie de ceva, de un pahar cu apă.
– Ai văzut Costel, cum a derapat tirul?! Putea să iasă o nenorocire aici pe Mestecăniș!
– Și culmea, îi răspunse Costel, chiar în dreptul groapei de gunoi. Oare ce o să fie aici atunci când va fi dată în folosință nenorocita de groapă? Câte accidente vor fi în momentul în care traficul va fi sufocat de o circulație mare și greoaie?
Ion, bietul de el, era bucuros că toată treaba, cu tirul, cu derapatul, s-a terminat cu bine și putea să ajungă la mama soacră.
Dan Șarpe