După o zi perfectă petrecută în natură, noaptea se apropie ușor, ușor de Ulma.
Pădurea își cheamă viețuitoarele pentru a le înmâna echipamentul de somn, iar răcoarea nopții ne dădea târcoale într-un ritm alert.
Cu sacoșa cu hribi, coboram alături de nea Nicolae și finuțul Sorin muntele într-o frumoasă veselie.
Privirea îmi zbură către vecinii români, astăzi cu domiciliul în Ucraina și vedeam cum umbra nopții se lăsa și la ei.
Mugetul unei vaci, plictisite de iarba grasă de munte, rupse tăcerea care era peste tot. Un cățel supărat de curajul vacii, începu un concert de lătrat.
Câteva mioare cu clopoței la gât se îndreaptă spre noi.
- Sunt ale mele, îmi spuse nea Nicolae și de aceea vin cu un asemenea curaj
Noapte, mândra de ea, ne salută repede și cu gândul la mămăliguța, smântânica, brânzica, pifteluțele, slăninuța și castraveți murați de anul acesta ce ne așteaptă acasă, toate meșterite de tanti Silvia, soția lui nea Nicolae, ne grăbea să coborâm mai repede muntele.
Cât de frumos miroase fânul de lângă casă și ce oaspăț ne așteaptă!
Dan Șarpe
