Mă doare numele și sângele Tău
Umbra mea Te recunoaște
În preajma apelor
Lăuntrul ochiului de apă
Te poți ascunde
În spatele unei Ispite
Viața mea începe cu o rugăciune
Dezvelește-mă strigă ploaia
Îngerul rătăcește
Memoria mea
Tăindu-mi o aripă
Pacea unei noi dimineți
Nopțile mă privesc prin ochii Tăi
Ochi pătimași
Urmându-mi pasul
Să mă eliberez
Întotdeauna noapte
Întotdeauna zi
Treci aerul
Mi Te așează sub pleoape
La marginea visului
Îndrăgostit de vânt
Tu ai aripile pline cu îngeri
***
Moartea trece pasăre
Chipul Tău
Lovind aerul cu un strigăt
O lectură-n pași de vals
Ți se creonează ochii
În jurul Tău e atâta lumină
Îngerul meu
E și îngerul Tău
Potirul
Din cărțile ce nu se scriu
Ce nu se văd
Albie de râu
Albastru de singurătate
Îngerul dansează
Pe umerii mei de ascet
***
Sub lumina orizontului
Îngerul
Vremuiește în propriul trup
Duh de ape
La marginea unei priviri
La marginea unei ispite
Am îngropat fericirea
Într-un trist înger
Și plini Ți-s ochii
Viscolind
Tot ce ninge și plouă
E un autoportret
Pictat în albie de râu
Nesemnat
***
Te-am ascuns
Pleoapă a disperării
Sărutul
Prelungindu-ți viața
Cu o agonie
Lumina trupului Tău
Mă ispitește
Copac otrăvitor
Sunt semnul
Prin care
Te poți recunoaște
Prin tine însuți
Nor singuratic
Străluminând anotimpuri
Te cânt
În afara timpului
În afara trupului
Zidul
De unde-Ți smulgi ochii
De ziua mea
Te-ai ascuns
Sub peria aspră
A ispitelor