Doamna Lenuța de felul ei este o persoană tare harnică. Și acasă și la muncă. Iubește curățenia.
Doamna Lenuța are grijă de aspectul estetic de la Asociația de proprietari nr. 2 din orașul unde locuiește.
Într-o dimineață de vară toridă, mai exact într-o zi de miercuri, doamna Lenuța cu măturica în mână porni a face curățenie pe casa scării.
Când ieșise afară, din buzunarul halatului, o pungă de plastic căzu pe trotuar.
Din senin un vânt turbat se abătu asupra zonei unde era doamna Lenuța și îi luase punga de plastic pe sus. De lene, de comoditate sau poate din cauză că nu mai avea un reflex bun ca în tinerețe, doamna Lenuța nu se agita după acea punguță.
Purtată de vânt, punga de plastic depăși cu ușurință cartierul unde era doamna Lenuța. Se tot învârti prin aer, iar la un moment dat punga se deplasa spre șoseaua din zonă.
Vântul se opri din zbucium și în acel moment punga căzu pe parbrizul unei mașini exact în dreptul șoferului. Era o biet tinerel care luase nu demult carnetul de șoferi. Speriat că nu mai vede ce este în fața lui, băiatul puse o frână bruscă. În spatele lui o altă mașină îl izbise puternic. Băiatul nu luase piciorul de pe frână, dar cu toate acestea lovi pe mașina din față lui.
Din laterala șoselei își făcuse apariția doamna Lenuța. Uimită se uită la mașinile care s-au lovit și zări punga.
Doamna Lenuța se înroși la față de emoții și de spaimă. Se simțea vinovată și nu știa cum să reacționeze.
Alerga încet spre Biserica din cartier.
– Doamne, am greși, am păcătuit. Iartă-mă!
Dan Șarpe