Nu-i o noutate că presa este împărțită după anumite criterii. Pot fi ele politice, culturale, economice, sociale, etc, etc, etc.
Încă din perioada interbelică sau chiar ceva mai devreme, partidele politice își aveau propriile ziare cu care încercau să manevreze electoratul, să-l atragă de partea lor.
Amintesc pe culori politice o parte din ele.
Liberalii aveau: Liberalul, Lupta, Mișcarea Moldovei, Omul Liber, Românul, Mișcarea. Conservatorii au ieșit la luptă cu Timpul, Conservatorul, Evenimentul, iar sociali-democrații se lăudau cu Basarabia, România viitoare, România muncitorească, Lumea nouă. Poporaniștii cu Evenimentul literar, Adevărul, Curentul nou. Țărăniștii au editat Gazeta țăranilor, Țăranul, Țară nouă, Aurora, Deșteptarea, iar comuniștii au scos Socialismul.
Gazetele mai sus amintite făceau politica care era discutată de liderii partidelor.
Pe vremea comuniștilor presa era într-o singură direcție, adică cea de laudă a Partidului Comunist Român.
După 22 Decembrie 1989, presa revine la partea din perioada interbelică.
Deșteptarea era cu PNȚCD, ziarul Alianța Civică cu mișcarea Alianța Civică, Dimineața, Adevărul cu Frontul Salvării Naționale (părintele PDSR-ului și al PD-ului), iar liberalii se strecurau prin mai multe ziare.
Presa începe să aibă o influență mare asupra vieții de zi cu zi, iar după anul 2000, ea se îndreaptă spre cel care plătește mai bine spre un capitalism pervers.
Nu spun că toată presa din România s-a schimbat, ci doar cei care au dorit să facă averi, să influențeze zona politcă-economică-socială.
Treptat, treptat presa „grea” se transformă, devine mai controlată, iar melodia supunerii a început de pe vremea lui Adrian Năstase mergând spre foarte bine în timpul lui Traian Băsescu. Gazetarii „răi” de genul Turcescu, Gușă, Rareș Bogdan, Chiriac, sunt cooptați de anumite servicii și grupuri de interese, iar de aici începe un nou capitol pe care îl voi denumi „presa prostituată”.
Să nu uităm în timpul pandemiei câți bani au băgat în presă chiar guvernul condus de domnul Orban.
Astăzi, nu mai există presă liberă, poate doar păreri care sunt expuse controlat, adică vizibile pentru puțin public, iar „greul” este pe zonă de „presa prostituată”.
Eu, de exemplu, am doar o părere, pe care, datorită internetului, o pot expune, dar bineînțeles, părerea mea este întotdeauna controlată de cei care dețin sau cenzurează internetul.
Presa bună ori rea, cum este momentan etichetată, are puterea, are farmecul ei. Zic, să ne mai bucurăm de ceea ce avem și să citim cât mai multe cărți din bibliotecile existente.
Dan Șarpe