Pe la începutul secolului XX, orașul Rădăuți era o locație de frunte a imperiului. Întâlneai școli, puține în limba română, mai multe în germană, aveai parte de o civilizație și un lux cu mult peste târgul Sucevei.
Prin anii ’90, orașul Rădăuți era verde, plin de viață, cu străzi frumoase, fără gropi, semn că era condus de un primar cu adevărat bun. Era domnul Frunză!
Vara mi-o petreceam la Rădăuți, în acea perioadă. O bucată cât a fost domnul Mircea Băncescu, Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace, directorul Casei de Cultură, aveam o colaborare cu Ansamblul artistic de cântece și dansuri populare „Florile Bucovinei”, eram basist.
Doamne, cât de frumos era municipiul Rădăuți! Ce parcuri curate, un uriaș verde care astăzi se transformă ușor, ușor în galben – cenușiu semn că primarul nu are nicio treabă cu administrația, managementul sau orice altceva care ține de binele rădăuțenilor.
Mizeria, gropile din Rădăuți, nu sunt de astăzi, dar persistă de ani de zile, semn că ceva trebuie schimbat. Am înțeles că în ultimele ierni, frigul era prezent destul de des în casele rădăuțenilor.
În folclorul românesc este o vorbă: „când tata-i prost și copiilor le merge rău”!
Dan Șarpe