Cristina Covrig, referent cu experiență la Serviciul licitații de la spitalul municipal, în fiecare dimineață are obiceiul de a ajunge cu vreo 20-30 de minute mai devreme la muncă.
Până pornește calculatorul, savurează cafeaua pe care o cumpără de la toneta din colțul spitalului, până se uită peste ce are de făcut, până, până… ceasul trece de ora 8, ora de la care începe practic programul celor de la TESA.
Cristina știa că are de pregătit o licitație mai mare pentru materiale sanitare, medicamente și piese de schimb la aparatura medicală.
Atentă, recitea Caietul de sarcini să nu strecoare vreo greșeală care ar anula licitația.
Mai știa că această licitație trebuia să meargă bine de tot, nu dorea să fie vreo contestație ce practic perturba activitatea spitalului municipal.
Cristina Covrig era angajata spitalului, ca referent, de aproape 25 de ani.
Femeia s-a obișnuit cu salariul mic, cu sutele de ore state peste program pentru binele spitalului și implicit pentru binele pacientul și era obișnuită să nu primească nici banalul mulțumesc. Ba din contră, de multe ori a fost batjocorită de niște ciuri-burii că este bugetară și chiar a fost chemată la poliție să dea cu subsemnatul în urma unor sesizări de doi lei venite de la firmele mari din București supărate că nu au câștigat o licitație. Chiar soțul Cristinei i-a spus de mai multe ori că s-a măritat cu spitalul! Cu toate acestea, femeia era foarte conștiincioasă la ceea ce face.
Atenția Cristinei i-a fost atrasă de zgomotul care venea de pe holul celor de la TESA. Curioasă a ieșit să vadă care este treaba. A aflat că guvernul condus de mult doritul domn Ilie Bolojan vrea iarăși să le taie din salariu pe motiv că nu sunt bani.
Femeia când a primit o asemenea veste s-a gândit la momentele grele trăite pe timpul lui Boc și judecata i-a zburat la rata de 1.450 de lei pe lună pe care o are de achitat încă 5 ani de zile.
Dintr-o dată o amorțeală îi cuprinse piciorului și mâna stângă, o culcă la pământ.
Speriați colegii au ridicat-o, iar unul dintre ei a fugit după un cărucior. Au pus-o pe acel mijloc de transport și au dus-o la urgențe.
Cristina a început să bolborosească ceva de genul să-l sune pe soț sau pe fată și a leșinat.
S-a trezit ceva mai târziu, pe un pat la Secția Neurologie. Un medic s-a apropiat de Cristina și i-a spus ca a avut un AVC. Trebuie să se odihnească o bucată îndelungată de timp și să nu se streseze.
Biata femei repede s-a gândit că concediul medical care este atât de prost plătit, abia acoperea datoria la bancă și ceva din cheltuielile cu utilitățile.
Medicul a simțit-o că este plecată departe și a încercat să o liniștească.
La Serviciul licitații, treaba s-a oprit. Fără Cristina le este greu, iar multe licitații sunt în pericol, la fel și buna funcționare a spitalului municipal. Dar cui îi pasă de Cristina?
Dan Șarpe