Voi spune o poveste auzită, cu mulți ani în urmă, unde eroul principal este M.S. Regele Mihai I al Românie, iar acțiunea se petrece în zona Bisericii Mirăuți (actuală mănăstire) din municipiul Suceava.
Regele Mihai a fost atras de Bucovina, a ținut la Cetatea de Scaun a Sucevei și la împrejurimile ei.
Se mă știe că regele mai făcea plimbări inopinate de unul singur prin țară.
Într-o vară, singurel, cu mașina, Mihai I a făcut o vizită în zona Mirăuți.
Se spune că la un moment dat, a lăsat mașina lângă Biserica Mirăuți și a făcut câțiva pași.
La o mică distanță de Biserică, a văzut o bătrânică cum se chinuia să umple o găleată cu apă. Fără să ezite prea mult s-a dus spre femei pe care a ajutat-o, chiar i-a dus găleată cu apă până acasă, iar după și-a văzut calm de drum.
Se pare că bătrâna, la început, nu l-am recunoscut pe rege, poate din cauza vederii salbe sau cine știe, oricum Mihai I nu a plecat fără să nu schimbe câteva vorbe cu oamenii din zonă.
Regele a dat dovadă de multă modestie, simplitate, iubire față de oameni și mult respect.
Când am auzit-o prima data povestea găleții de apă de la vecini, m-a mișcat gestul făcut de Regele Mihai.
Dacă Mihai I, Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace, devenea conducătorul României așa cum trebuia, astăzi eram departe.
Noi, românii, am avut parte de un Om măreț, de un lider care ținea la noi, păcat că nu a fost cea ce trebuie să fie, adică șeful țări după Decembrie 1989.
Dan Șarpe