REGULA, EXCEPȚIA ȘI OMUL

    0
    248

    Dr. Claudiu Cobuz
    Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice
    Lector universitar
    Doctor în ştiinţe medicale

    Viața omului și a culturilor reprezintă, la drept vorbind, o dezbatere între regulă și excepție. Natura, ca și omul, stau sub legi; omul își prescrie în plus, pentru comportarea sa, reguli; el instituie, pentru acțiunea sa în lume, norme. Însă legile, regulile, normele admit în fapt abateri. Există mai multe feluri de excepții: unele care infirmă regula, altele care o confirmă, cele care o lărgesc, cele care doar o proclamă și, în fine, cele care devin ele regula. În comunitatea restrânsă a familiei sau în cea lărgită a societății, pe căile însingurării cu sine sau pe cele ale supunerii la ceva mai înalt, stăruie rânduieli, comandamente, decaloguri sau prescripții, peste tot. Nu oricine are cunoașterea legilor sub care trăiește, ci singură cultura o dă; în schimb oricine devine conștient de regulile pe care este dator să le respecte, spre a fi om, și de normele cerute, spre a fi făptuitor și eventual creator în sânul lumii sale.
    Există excepții care devin pur și simplu regula. Cu ele s ar putea încheia înfățișarea raporturilor dintre excepție și regulă: de la excepția care nu era nimic, decât ceva aberant față de ultima, am ajuns la excepția care e totul și i se poate substitui. Putem da de-a dreptul ilustrația care ni se pare cea mai lămuritoare, pentru această situație limită: geniul.

    Apărută în cultura europeană și numai în ea, ideea de geniu exprimă capacitatea ființei „de excepție“ de a suspenda, dacă nu chiar de a repudia legile existente, spre a institui legile ei, cu sorți de a fi valabile și pentru ceilalți. În sens restrâns, geniul apare doar în câte un domeniu de creație izolat, pentru care prescrie alte legi. Dar în sens larg se poate vorbi de genialitate, dacă nu de geniu anumit, chiar și dincolo de om, iar genialitatea va fi atunci numele pentru toate situațiile în care excepția va fi devenit regula.

    A existat astfel (și ar putea să se mai manifeste) o genialitate a naturii, când a pus pe lume omul. În toate privințele, omul a apărut ca o excepție, una precară la culme, cum spun antropologii. Dar excepția s-a prefăcut în regula Terrei, dominând în așa fel viața și făpturile de pe ea, încât a prescris și prescrie legi noi firii.

    Putem concluziona: există excepții care infirmă, unele care confirmă, altele care lărgesc regula, excepții care o proclamă rămânând ceea ce sunt și excepții care se afirmă desființând-o și substituindu-i-se. În aceste cinci tipuri de raporturi între excepție și regulă s-ar putea înscrie viețile noastre individuale, în mic, așa cum se înscriu în mare, adică pe plan social și istoric, culturile, cu nașterea și desfășurarea lor. Firește, în fiecare cultură, ca și în fiecare destin individual, vor apărea toate cele cinci raporturi. Dar culturile și viețile se vor defini prin acel raport între excepție și regulă pe care îl preferă și îl pun în valoare.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.