Au trecut 32 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 și pot spune, fără să greșesc, că România nu s-a maturizat.
Păcat, că am avut un start bun, nași de valoare, respect din partea țărilor dezvoltate, dar într-un final totul s-a împrăștita.
”Ar trebui să vină înapoi,
Măcar să stăm cu ei un pic la sfat,
Dar sunt doar Sfinți în calendare noi,
Eroii nostri ce-au murit curat.
O mână dacă simți pe fruntea ta,
Sub pleoapă lacrimile ți se strâng,
El e iubitul ce te mângăia,
Lovit mortal sub umărul său stâng.
Mi-e greu titlul de Erou
Căci frați noi suntem,
Aș vrea să-mi dați un nume nou:
Golan post-mortem.
Pe străzi vom merge printre ei,
Iar ei ne vor vorbi de libertate,
Ne vom iubi mai mult decât oricând,
Și vom lupta mai mult pentru dreptate.
Dacă nu știi, învață să dansezi,
Să râzi și, simplu, să îți fie bine,
Chiar dacă astăzi nu mai poti să-L vezi,
Copilul tău se joacă lângă tine.
Mi-e greu titlul de Erou
Căci frați noi suntem,
Aș vrea să-mi dați un nume nou:
Golan post-mortem.
Ar trebui să vină-n fruntea țării
Cei ce-au murit în 45 de ani
Sfârșiți de terorismul mutilării
Acestei nații blânde de golani.
Mi-e greu titlul de erou
Căci frați noi suntem,
Aș vrea să-mi dați un nume nou:
Golan post-mortem.”, Cristi Pațurcă- Golan post-mortem
Imagine preluată de pe internet
Dan Șarpe
