Țara noastră este una dintre cele mai frumoase, mai bogate țări din lume, probabil și din toată Galaxia Calea Lactee.
Pe vremuri, cu ani buni în spate, produceam de la banalul ac de cusut până la cele mai performante avioane. Bine, asta pe vremea comuniștilor. Era într-adevăr un timp nasol, fără libertate, dar cu realizări demne de invidiat. Mai spun ceva, pentru mâncătorii de „rahat” care statistic ne prezintă cu cea mai slabă economie, înainte de decembrie 1989 și cât de bine o ducem acuma (și asta tot după statistici), Republica Socialistă România avea a patra cea mai puternică flotă comercială din lume. Mă rog, asta pentru mâncătorii de ciuperci nu se pune! Repet, nu aveam parte de libertate, iar cum bine se știe o dorința sau o doleanța uriașă a Revoluție a fost LIBERTATE!
Trăim într-o perioadă care, culmea, pe cât suntem de bogați ca națiune (așa a fost plămădită România de către Bunul Dumnezeu), pe atât de săraci o ducem! Și asta din simplul motiv că avem parte de conducători slabi, supuși, foști politicieni comuniști-turnători, actuali turiști și nimic mai bun.
Vă mai spun ceva, în actualele state civilizate, foste țări asupritoare, astăzi formatori de „oameni de stat democrați”, oamenii politici proveneau din rândul celor bogați și din rândul celor citiți. Pleava, prostimea, nu avea acces la conducere. Au mai fost perioade de „vârf „, ce-i drept, dar foarte scurte de genul răscoale sau perioada comuniștilor unde mai găseai oameni simpli, dar citiți, la putere. Brătienii nu au fost săraci, de exemplu.
Zâzania care este acum bine vârâtă la români își face treaba excelent, iar după ce sărăcim și devenim proști ca națiune suntem imediat abandonați.
Exact cum fac mulți dintre stăpânii de câini. Bietul animal după ce ajunge la bătrânețe, adică nu mai aude, nu mai vede, repede este azvârlit de acasă pe un câmp. Un fel de abandon sinistru, dar care îi menține pe cei puternici în top sau în vârf.
Dan Șarpe