RONDELUL UNEI DIMINEȚI DE IARNĂ
În hlamidă argintie,
S – a – mbrăcat câmpul, pădurea,
În decor de feerie,
Spre zori, se trezește lumea.
Cușma case – i cenușie,
Fumul se ridică – aiurea ,
În hlamidă argintie,
S – a – mbrăcat câmpul, pădurea.
Cu o rază albăstrie,
Asemenea cu securea,
Taie, parcă, cu furie,
Soarele,– nclinat, pădurea,
În hlamidă argintie!
RONDELUL PRIMĂVERII
Toate se trezesc la viață:
Frunza codrului, izvorul,
În zori reci de dimineață,
Ursul își lasă bârlogul.
Turturica cea isteață,
Bate – n sus și – n jos ogorul,
Trezit la o nouă viață,
Ca și codrul și izvorul.
Pe iazul, încă, cu gheață,
Broaștele – njghebează corul,
Printre sloiuri cu mătreață,
Își caută dirijorul…
Trezite, toate, la viață!
Constantin Hlușneac