Să ne bucură de Sfânta Sărbătoare a Nașterii Domnului și să fim ceva mai buni!

    0
    173

    An de an, când eram copil, bucuria întâlnirii cu Crăciunul era una mare, cu multe emoții, cu colinzi, cadouri, revederi cu cei dragi, cu zăpezi sănătoase, bogate și cu geruri plăcute, de se lipeau buzele când le puneai pe ceva metalic.

    De mic copil mă pregăteam de Craciun. Trebuia să învăț o colindă, în fiecare an câte una nouă, nu să merg cu aceiași colindă an de an și încercam măcar în luna decembrie să fiu mai cuminte pentru a primi cadouri. Pentru mine, toată luna decembrie era o perioadă plină de emoții și de așteptări.

    Întâlnirea cu Moș Crăciun sau Moș Gerilă cum i-au spus comuniștii, era una mirifică, o adevărată încântare. Nu țin minte să fi fost vreo diferență de chip, îmbrăcăminte sau cadouri între cele două personaje.

    Îmi mai amintesc, tot pe vremea comuniștilor, că mergeam la biserică, nimeni nu ne oprea să ne rugăm, să ascultăm Sfânta Slujbă sau să ne bucurăm de colinzi și de puținele dulciuri.

    Tot până am devenit adult, de Crăciun mergeam cu surorile mele la colindat împreună cu acordeonul. Puțini erau cei care aveau un acordeom la colindă. Cântam și un ”La mulți ani”, o horă, mai o sârbă sau mai câteva manele de la formația Azur ori Generic.

    Cu timpul Crăciunul s-a mai schimbat. După ce am devenit adult, mergem la domnișoare cu colindul. Ne luam o mică formație și dăi la colindat pe la casele unde știam sau știau alții că sunt fete de măritat.

    Trecând mai departe cu anii, Crăciunul a devenit o uriașă bucurie de întâlnire cu prietenii și cu cei dragi plecați din Suceava. Mai aflam știri din țară sau de peste hotare, petreceam, în general ne bucuram de viață.

    După căsătorie, Crăciunul a devenit mai aproape de familie, de soție. Îl petreceam cu câteva familii, gândul nu mai era la multă petrecere, ci doar la ceva cadouri, vizite și multă vorbărie.

    După ce a familia s-a mărit cu încă o comoară, Crăciunul a fost pentru familie. Îmi luam puștoaica de mânuță și dăi la colindat pe la prieteni, pe la rude.

    Pegăteam bradul mult mai atent, mult mai luminat. După ce mă întorceam de la colindat cu fetița, așteptam acasă colindătorii. Pe an ce trece, din nefericire, colindătorii erau tot mai puțini, semn că nu mai sunt mulți copii, iar zăpada, draga de ea, tot mai scumpă la vedere.

    Să ne bucură de Sfânta Sărbătoare a Nașterii Domnului și să fim ceva mai buni!

    Dan Șarpe

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.