(II)
La Mulți Ani, Konstantin Ungureanu Box!
De Dan Șarpe
În această săptămână îl sărbătorim pe maestrul Konstantin Ungureanu Box, mai exat pe data de 8 februarie.
Născut în municipiul Suceava, Konstantin Ungureanu Box și-a câștigat dreptul de a sta în loja marilor artiști.
Las arta să vorbească, iar astăzi prezint un nou poem semnat de Konstantin Ungureanu Box.
Psalmul 1959
Pe rochia ta
Apare un copac
Iar sub un copac un câine
Unde stă desenat un copil
Acum sunt în vârstă
Şi-mi amintesc că pictorul acela
A regretat totul şi s-a aruncat în râu
Poveştile sunt scrise de extratereşti
Iar noi suntem supuşi să trăim regizoral
Pentru că am puţin talent
Spun un adevăr
Un adevărat distorţionat întodeauna de-o dramă
Numai actorul e mereu altcineva
Fără nici o identitate
De aceea nu-l găseşti nicăieri
Pictorul sau scriitorul sunt expuşi oricărui pericol
El există în toate
*********
Chiar dacă nu se vede
Şi pentru că nu se vede
Existenţa lui e un adevăr
Un adevăr distorsionat de-o dramă
Citeşte-mi ce vrei
Voi fi acolo pe întuneric
Aş vrea ca toate rănile mele
Să lase urme adânci trupului tău
Am vorbit cu Garavggio prin amintiri
Şi am murit pentru asta
Într-o lume fără hărţi
*********
Seară de seară
Te văd dansând
Smulgându-mi aripile
Cu care mă învelesc
Rece oximorom
Albastru privirilor
Mi-e dor de mine însămi
Căci am pierdut
Ceva din mine
Voi întâlni un pictor
Plătind un înger
Să evadeze
******
În jurul cearcănelor tale verzi
Mâinile mele i-au forma aerului
A focului
Ochilor
Un portret de familie
În ţinută de seară
Viaţa şi moartea
E o poveste în care
Se spovedesc îngerii
Ochilor tăi
Să nu mă recunosc
Dând binecuvântare
Odă de lumină
Îngerul meu
E un peisaj
Puternic conturat
În singurătatea lui ploioasă
******
Te caut în afara timpului
În afara trupului
Se poate muri
În jilturi
Stea ofilită
Stihuri lungi
De metru antic
Pe unde trece ispita
Ochi ne tulbură ochi
În tablourile mele
Rămânem departe
Şi depărtarea ne doare
******
Tu eşti începutul
Şi sfârşitul
Limpezimea apelor
Viaţa mea
Stea ofilită
În juru-mi cresc aripi
Lumină din lumină
*******
Trupul tău e pretutindeni
Mii de ochi
În toate abisurile
Gândindu-mă Acatist
O mare şi veşnică durere
O flacără
Cu aripile desfăcute
Spre tine
Mai mult decât simple versuri
Furnzele toamna sărutându-mă
Ochi mă tulbură
Cu năvoadele trase
Eternitate
******
Aripă de vânt
A căzut lumina
Înspre ape
Vieţuind ispitele
Nocturn te privesc
O mare de umbre
******
Memoria mea te construieşte
O altă dimensiune
A timpului
Te-a ascult şi rostesc cuvinte
Ce le voi purta în memorie
Ca pe o fericire
Mi-e dor de păpădia adolescenţei
De îngerul topit
Printre lumini vestejite
Nu înceta să priveşti
Ochiul din mine
Fiecare vis al meu respiră
Orizontul tăcerii
Gândurile mi-s pline de îndoieli
Înşirate pe o aripă
Nu înceta să priveşti
Ochiul din mine
*******
Ai apărut în alb
Fără să te împotriveşti
Sub aripa ta
Sărutându-mă
Voi părăsi această lume
Lângă aripa mea
Lin curge sub pleoape
Lumina
Al tău sunt
Veşnic
Nimb singuratic
Sărutul
*****
Din oglindă te privesc
Întuneric al morţii
Viu şi real
Dincolo de vâz
Dincolo de auz
Foarte de sus
Foarte de jos
Închipuieştete zeu
Semnul vărsătorului
Lumina e o lacrimă
Ce cade pe obrazul trist
Aurora
*****
Albie de rău
Albastru de singurătate
Nimic despre îngerul
Ce dansează
Pe umerii
Mei de ascet
S-a prăbuşit o pasăre
Din cărţile ce nu se scriu
Lumina vremuieşte-n propiu trup
Prăbuşindu-se duh de ape
La marginea unei priviri
*****
La marginea unei ispite
Am îngropat fericirea
Şi plini mi-s ochii
Ninge şi plouă
Un autoportret
Pictat în albie de râu
Nesemnat
Te-am ascuns
Sărut
Prelugindu-ţi viaţa
Lumina trupului tău
Mă ispiteşte
******
Sunt semnul
Prin care
Te pot recunoşte
Nor singuratic
Departe de îngerul
Străluminând anotipuri
Chpiul tău lovind aerul cu-n un strigăt
Moartea-i o pasăre
Din lacrima căreia
Se naşte lumina
O lectură
În paşi de vals
******
Nopţile mă privesc
Prin ochi tăi
Pătimaş urmându-ţi paşii
Todeuna noapte
Todeauna zi
La marigea timpului
La marginea trupului
Îndrăgostit de vânt
Cineva mă strigă
Îngerul rătăceşte
Memoria mea
Ploia mă recunoşte
Pictură
Pacea unei dimineţi
Trecere prin trecere
Aurora
*******
Mă doare numele
Şi sângele tău
Bucură-te suflet singuratic
Moartea s-a arătat în visele tale
Constinuă să visezi
Vei fi poezie
Ale mele aripi
Deasupra privirilor
Aflându-te ochi
Lumină de lumină
Te respir Auroră
Mii de gânduri te pierd
Gura-mi rotujeşte sărutul
Nu înceta să priveşti
Ochiul din mine
*******
Vieţi nesfârşite
M-au colindat
Timpul refuză să asculte
Neîmplinitul
******
Sunt o tăcere învăluită în umbră
Privindu-te fără nici o împotrivire
O trecere
Coborând apele
Să te privesc
Din depărtare în depărtare
Nu înceta să priveşti
Ochiul din mine
Chipul tău va străluci
Sub o atingere de aripă
O natură moartă cu gutui
Rănit de sărut
Şopteşte potopul
În lung de flaut
Plouă
La auzul tău
La vderea mea
Rupând o zi
Şi o aripă
Să mă doară
*******
Rănit de un sărut
Umbrele gutuilor
Îţi lunecă pe degete
Ochii mei
Răni înfloresc
Inel de lumină
Orbind de frumuseţe
Ca pianul
Arzând în propriul trup
O natură moartă
Gutui şi mandolină
*******
Voi purta un chip
Mai trist decât desenele tale
Orice îmbrăţişare
E o Vinere mare
Şi trupul mi-e plin de semne
Uneori lunec
Prin memoria ta
La marginea unei lumi dispărute
Sub ochii tăi
Orizontul aşterne ninsoare
În singurătate
Rugăciunile mele
Inundă aerul
În timp ce mâna ta
Mă desenează
Înger
Singurătatea mea ploioasă
Te traversează
******
Sufletul meu
În braţe te poartă
Moartea ce vine
Şi pleacă
Aurora
Memoria mea te vegează
În tot ce s-a scris despre tine
Din lacrima căreia
Izbucneşte lumina
******
Atingemă-mă cu aripa ta
Până mă pierd
În desene
În braţele tale
Mai tărziu
Vor curge două perchi de aripi
Două perchi de ochi
Tu cobori apele
Peste ape
Cu potirul de aur în mână
******
Memoria mea
Loveşte aerul cu-n strigăt
Şi vântul lunecă-n tăcere
Dincolo de steua polară
Te poţi trezi
Sau poţi aştepta
O ninsoare
Să te priveşti lăuntru clipei
Cuvinte din memoria
Altui timp
Sub ochii tăi înverzeşte
Şi arde pădurea.
