Săptămâna dedicată maestrului

    0
    242

    (II)

    La Mulți Ani, Konstantin Ungureanu Box!

    De Dan Șarpe

    În această săptămână îl sărbătorim pe maestrul Konstantin Ungureanu Box, mai exat pe data de 8 februarie.

    Născut în municipiul Suceava, Konstantin Ungureanu Box și-a câștigat dreptul de a sta în loja marilor artiști.

    Las arta să vorbească, iar astăzi prezint un nou poem semnat de Konstantin Ungureanu Box.

    Psalmul 1959

    Pe rochia ta

    Apare un copac

    Iar sub un copac un câine

    Unde stă desenat un copil

    Acum sunt în vârstă

    Şi-mi amintesc că pictorul acela

    A regretat totul şi s-a aruncat în râu

    Poveştile sunt scrise de extratereşti

    Iar noi suntem supuşi să trăim regizoral

    Pentru că am puţin talent

    Spun un adevăr

    Un adevărat distorţionat întodeauna de-o dramă

    Numai actorul e mereu altcineva

    Fără nici o identitate

    De aceea nu-l găseşti nicăieri

    Pictorul sau scriitorul sunt expuşi oricărui pericol

    El există în toate

    *********

    Chiar dacă nu se vede

    Şi pentru că nu se vede

    Existenţa lui e un adevăr

    Un adevăr distorsionat de-o dramă

    Citeşte-mi ce vrei

    Voi fi acolo pe întuneric

    Aş vrea ca toate rănile mele

    Să lase urme adânci trupului tău

    Am vorbit cu Garavggio prin amintiri

    Şi am murit pentru asta

    Într-o lume fără hărţi

    *********

    Seară de seară

    Te văd dansând

    Smulgându-mi aripile

    Cu care mă învelesc

    Rece oximorom

    Albastru privirilor

    Mi-e dor de mine însămi

    Căci am pierdut

    Ceva din mine

    Voi întâlni un pictor

    Plătind un înger

    Să evadeze

    ******

    În jurul cearcănelor tale verzi

    Mâinile mele i-au forma aerului

    A focului

    Ochilor

    Un portret de familie

    În ţinută de seară

    Viaţa şi moartea

    E o poveste în care

    Se spovedesc îngerii

    Ochilor tăi

    Să nu mă recunosc

    Dând binecuvântare

    Odă de lumină

    Îngerul meu

    E un peisaj

    Puternic conturat

    În singurătatea lui ploioasă

    ******

    Te caut în afara timpului

    În afara trupului

    Se poate muri

    În jilturi

    Stea ofilită

    Stihuri lungi

    De metru antic

    Pe unde trece ispita

    Ochi ne tulbură ochi

    În tablourile mele

    Rămânem departe

    Şi depărtarea ne doare

    ******

    Tu eşti începutul

    Şi sfârşitul

    Limpezimea apelor

    Viaţa mea

    Stea ofilită

    În juru-mi cresc aripi

    Lumină din lumină

    *******

    Trupul tău e pretutindeni

    Mii de ochi

    În toate abisurile

    Gândindu-mă Acatist

    O mare şi veşnică durere

    O flacără

    Cu aripile desfăcute

    Spre tine

    Mai mult decât simple versuri

    Furnzele toamna sărutându-mă

    Ochi mă tulbură

    Cu năvoadele trase

    Eternitate

    ******

    Aripă de vânt

    A căzut lumina

    Înspre ape

    Vieţuind ispitele

    Nocturn te privesc

    O mare de umbre

    ******

    Memoria mea te construieşte

    O altă dimensiune

    A timpului

    Te-a ascult şi rostesc cuvinte

    Ce le voi purta în memorie

    Ca pe o fericire

    Mi-e dor de păpădia adolescenţei

    De îngerul topit

    Printre lumini vestejite

    Nu înceta să priveşti

    Ochiul din mine

    Fiecare vis al meu respiră

    Orizontul tăcerii

    Gândurile mi-s pline de îndoieli

    Înşirate pe o aripă

    Nu înceta să priveşti

    Ochiul din mine

    *******

    Ai apărut în alb

    Fără să te împotriveşti

    Sub aripa ta

    Sărutându-mă

    Voi părăsi această lume

    Lângă aripa mea

    Lin curge sub pleoape

    Lumina

    Al tău sunt

    Veşnic

    Nimb singuratic

    Sărutul

    *****

    Din oglindă te privesc

    Întuneric al morţii

    Viu şi real

    Dincolo de vâz

    Dincolo de auz

    Foarte de sus

    Foarte de jos

    Închipuieştete zeu

    Semnul vărsătorului

    Lumina e o lacrimă

    Ce cade pe obrazul trist

    Aurora

    *****

    Albie de rău

    Albastru de singurătate

    Nimic despre îngerul

    Ce dansează

    Pe umerii

    Mei de ascet

    S-a prăbuşit o pasăre

    Din cărţile ce nu se scriu

    Lumina vremuieşte-n propiu trup

    Prăbuşindu-se duh de ape

    La marginea unei priviri

    *****

    La marginea unei ispite

    Am îngropat fericirea

    Şi plini mi-s ochii

    Ninge şi plouă

    Un autoportret

    Pictat în albie de râu

    Nesemnat

    Te-am ascuns

    Sărut

    Prelugindu-ţi viaţa

    Lumina trupului tău

    Mă ispiteşte

    ******

    Sunt semnul

    Prin care

    Te pot recunoşte

    Nor singuratic

    Departe de îngerul

    Străluminând anotipuri

    Chpiul tău lovind aerul cu-n un strigăt

    Moartea-i o pasăre

    Din lacrima căreia

    Se naşte lumina

    O lectură

    În paşi de vals

    ******

    Nopţile mă privesc

    Prin ochi tăi

    Pătimaş urmându-ţi paşii

    Todeuna noapte

    Todeauna zi

    La marigea timpului

    La marginea trupului

    Îndrăgostit de vânt

    Cineva mă strigă

    Îngerul rătăceşte

    Memoria mea

    Ploia mă recunoşte

    Pictură

    Pacea unei dimineţi

    Trecere prin trecere

    Aurora

    *******

    Mă doare numele

    Şi sângele tău

    Bucură-te suflet singuratic

    Moartea s-a arătat în visele tale

    Constinuă să visezi

    Vei fi poezie

    Ale mele aripi

    Deasupra privirilor

    Aflându-te ochi

    Lumină de lumină

    Te respir Auroră

    Mii de gânduri te pierd

    Gura-mi rotujeşte sărutul

    Nu înceta să priveşti

    Ochiul din mine

    *******

    Vieţi nesfârşite

    M-au colindat

    Timpul refuză să asculte

    Neîmplinitul

    ******

    Sunt o tăcere învăluită în umbră

    Privindu-te fără nici o împotrivire

    O trecere

    Coborând apele

    Să te privesc

    Din depărtare în depărtare

    Nu înceta să priveşti

    Ochiul din mine

    Chipul tău va străluci

    Sub o atingere de aripă

    O natură moartă cu gutui

    Rănit de sărut

    Şopteşte potopul

    În lung de flaut

    Plouă

    La auzul tău

    La vderea mea

    Rupând o zi

    Şi o aripă

    Să mă doară

    *******

    Rănit de un sărut

    Umbrele gutuilor

    Îţi lunecă pe degete

    Ochii mei

    Răni înfloresc

    Inel de lumină

    Orbind de frumuseţe

    Ca pianul

    Arzând în propriul trup

    O natură moartă

    Gutui şi mandolină

    *******

    Voi purta un chip

    Mai trist decât desenele tale

    Orice îmbrăţişare

    E o Vinere mare

    Şi trupul mi-e plin de semne

    Uneori lunec

    Prin memoria ta

    La marginea unei lumi dispărute

    Sub ochii tăi

    Orizontul aşterne ninsoare

    În singurătate

    Rugăciunile mele

    Inundă aerul

    În timp ce mâna ta

    Mă desenează

    Înger

    Singurătatea mea ploioasă

    Te traversează

    ******

    Sufletul meu

    În braţe te poartă

    Moartea ce vine

    Şi pleacă

    Aurora

    Memoria mea te vegează

    În tot ce s-a scris despre tine

    Din lacrima căreia

    Izbucneşte lumina

    ******

    Atingemă-mă cu aripa ta

    Până mă pierd

    În desene

    În braţele tale

    Mai tărziu

    Vor curge două perchi de aripi

    Două perchi de ochi

    Tu cobori apele

    Peste ape

    Cu potirul de aur în mână

    ******

    Memoria mea

    Loveşte aerul cu-n strigăt

    Şi vântul lunecă-n tăcere

    Dincolo de steua polară

    Te poţi trezi

    Sau poţi aştepta

    O ninsoare

    Să te priveşti lăuntru clipei

    Cuvinte din memoria

    Altui timp

    Sub ochii tăi înverzeşte

    Şi arde pădurea.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.