Konstantin Ungureanu Box
De Dan Șarpe
În această săptămână îl sărbătorim pe maestrul Konstantin Ungureanu Box, mai exat pe data de 8 februarie.
Născut în municipiul Suceava, Konstantin Ungureanu Box și-a câștigat dreptul de a sta în loja marilor artiști.
Las arta să vorbească, iar astăzi prezint un poem semnat de Konstantin Ungureanu Box.
Aurora liturgică
Pe aripile Tale
Desenez infinitul
În glasul pietrelor
Te îmbrăşisez
Purificat de durere
Pe sânul Tău
Mi-am aşezat Sărutul
Fluture roz
Cu degetele ispitite
M-am desfrunzit
În măsura privirilor
Văzul mă umple
Strigăt de clopot
Statornică cruce
Aurora
Chipul meu albeşte
Umbră furişată
În greutatea cuvintelor
Buzele mele înoptează
Portativ
Tăcerele mele
Păsări înfloresc
De Tine ispitit
Vrednic de lumină
Loveşte-mă cu aripa
Până la cer
Şoaptele Tale
Clopote bat
Potire
Te-am luat Durere
Umbra unui vas
Înaintea ochilor
Ne adâncim
Metanie
Da-ţi-mi o aripă
Să–mi rotujnesc mâinele
Epitaf
Coborâtor la Ceruri
Eternă flacără
A Mâinilor
Mi-au albit ochii
Să te ascunzi
În spatele unei ispite
Cineva poartă
Urechile Mele
Faţa mea
E Chipul altora
Orice asemănare
E umbra unui vas
O natură statică cu Spini
M-am lepădat
De Trup
Desfrunzit
În măsura cuvintelor
Mână mea
Desenată de păsări
E liniştea ispitită
Să zboare
Tot ce-am trăit
S-a Întrupat
Vrednicinu-mă
Umbră
De ochi m-a muşcat
Nevăzutul
Strigăt de clopot
Statornică Cruce
Prapur de câmpie
Prin ochii Tăi
Pictez nevăzutul
Purificat prin durere
Mă oglidesc
În ceva necunoscut
Nemărturisit
Fiecare gând
Al Meu
Respiră
Orizontul Tăcerii
Lovindu-mă
Cu tâmpla de umărul Tău
Litugic conturat
În stihul lungi
Se roagă ispita
Aurora
Ai apărut în alb
Fără să Te împotriveşti
Capul să mi-l pierd
Aripa sărutând-o
Nimb singuratic
Noaptea mirilor
Ostenit te privesc
Pecetluind lumina
Cu aripile pline
De îngeri
Tăindu-mi o aripă
Lovind aerul
Cu un strigăt
Chipul Tău
O lectură
În paşi de vals
Ţi se creonează Trupul
Mă ispiteşte
Copac otrăvitor
Semnul
Prin care Te pot recunoşte
Duh de ape
Pe umerii mei
De ascet
Muşcat de ochi
Mă ispitesc depărtările
Îngerul pe care-L pictez
E o mandolină
În jurul Ei
E atâta lumină
Te îmbrăşisează
Ale Mele aripi
Gura-mi rotunjeste sărutul
Ochiul din ochi
Neîmplinitul.
Imi vreau Trupul
Aripile
Acoperindu-ţi chipul
În căderea frunzelor
Tânăr mărturistitor
Potoleşte-mi setea
În viscol şi ploi
Ochii pe care-i pictez
Ascund înserarea
Ispita mă urmăreşte
Coregraf al sărutului
Ia-mi mâinle
De pe piept
Aşeazăle pe-o frunză
Sunt atât aproape
Van Gogh
Încât nu plâne nimeni
Coregrafia sărutului
Ascund înserarea
În forme luminoase
Semn de aer
Îngeri de apă
Aurora
Mânile mele
Desenează Atingeri
Ochii Tăi
Creonează vazduhul
Nesfărşite aripi
Grădini plutitoare
Viscolind Potire
Te ascund
În şapte acorduri
Cineva
Aruncă cu păsări
Nesfărşit de poem
A Ta inimă
Pe piept
Să-mi aprinzi lumănarea
Locuiesc toate cuvintele
Prizonier al umbrei
În rugăciune
Se aprind dorinţele
O mână mă ţine
De mână
Alta mă desenează
Tărziu de ape
Aurora
Te văd
Ca pe-o Poruncă
În tablouri
Mă ascund
Nu pot privi un pictor
Nu-l vede nimeni
Ploaia ridică Privirea
În lumina
Duhului de ape
Nu-ţi văd
Decât Umbra
O înserare
Şi Tu devi subţire
Ca un gând
Se va găsi un pictor
Să-mi zugrăvească umbra
Zilnic mă urmăreşte
O Umbră
Pe întuneric vieţuind
Ai coborât din văzduh
Rotind apele
Acatist cu ploapele ninse
Înfăşurat într-o câmpie
De purpură
Voi purta o aripă
Tânăr fiind
Mănă Ta e un vis
Pe care-l pictez.
