Săptămâna dedicată maestrului

    0
    288

    Konstantin Ungureanu Box

    (V)

    De Dan Șarpe

    În această săptămână îl sărbătorim pe maestrul Konstantin Ungureanu Box, mai exat pe data de 8 februarie.

    Născut în municipiul Suceava, Konstantin Ungureanu Box și-a câștigat dreptul de a sta în loja marilor artiști.

    Las arta să vorbească, iar astăzi prezint un poem semnat de Konstantin Ungureanu Box.

    Aurora liturgică

    Locuiesc într-un ochi

    Îmi dau seama

    După cum mă priveşti

    În trupul care nu mai sunt

    Vechile mele cuvinte

    Îmi înserează privirea

    Mereu am o carte în faţă

    Şi te silesc să mă citeşti

    Să mă priveşti prelung

    Mâinile mi s-au umplut

    Cu semne ale durerii

    Să-mi dezbrac privirea

    De trup

    Cel mai greu e să fii Rembrand

    Fără de trup

    Născut cu ochii deschişi

    Viata toată

    Întunericul m-a cuprins

    Aura chipului tău

    În jurul ochilor asezându-mi-se

    Fără nici o respiraţie

    Uneori sut zăpadă

    Ce-ţi viscoleşte chipul

    Albul ochilor tăi

    În amintiri fixăndu-mă

    Deasupra tuturor apelor

    Gândul meu Lumină te-a născut

    De aceea lumea

    E aşa de frumoasă Auroa!

    Nici un cuvânt

    Nu am rostit privindu-te

    Trupul tot e un clopot

    Lumea o nesfărşită câmpie

    Tu mereu undeva la orizont

    Eu mereu liber şi tânăr

    În trupul în care nu mai sunt

    Vechile mele cuvinte

    Îţi înserează vederea

    Te privesc ca pe un peisaj

    Mereu există o visare

    Pe unde trece lumina

    În noapte mâna întind

    Să te caut

    Mă trezesc într-un tablou

    Gol ca o zi de logodnă

    Uneori te ocolesc

    Să te privesc mai limpede

    Ca pe o dimineaţă

    Ce străluceşte seara

    În rană să te port

    Înger capit – Auroră liturgică

    Mi-a rămas un ochi în umbră

    Seara mă subţiez

    Ca un gând

    Traversând moartea trupului meu

    Vederea în ochi adormind

    Trâind pe altcineva

    La fiecare îmbrăţişare

    Câtă dragoste mă umbreşte

    De m-am şters pe mine însumi

    În respirarea pietrelor

    În alte dureri în durere

    În aerul pe care mi l-ai spus

    Pe chipul unei toamne

    Să te am mereu lângă mine

    Mă caut de dor

    Pe mine mă caut

    Mă caut pe mine

    Pe tine te caut

    Mă caut prin tine

    Pe mine

    Găndurile mele hoinăresc

    Nimănui întunericul

    În ochii tăi să mă văd

    Să te am lângă mine

    Drica să-mi fie

    De dor şi de drag

    Mai apoi să te pierd

    Sărutându-Te

    Sărută-mă, sărută-mă mult

    Până voi muri cu adevărat

    Deasupra capului meu

    Cineva respiră

    Îngenuchind în propriu trup

    Umbra pe chipul meu

    După chipul şi asemănarea durerii

    După cum fiecare murim

    După cum lumina se frânge

    Fără de trup

    Ochii deschişi adând de întuneric

    În dreptul inimii tale

    Trupul meu se umple de sunete

    Cel mai greu să fii Potirul

    Unde plâng ochii Aurorii

    Mă văd în ochii tăi

    Să te am lângă mine

    Trupurile noastre

    Semne ale vorbirii

    La marginea unei rostiri

    Liniile mele îţi urmăresc trupul

    De fericire ochii mă dor

    Pe faţă apărându-mi moartea

    Ca pe o carte să te răsfoiesc

    Unde cerul e zugrăvit apocaliptic

    Cu-n sărut ţi-am închis ochii

    Făcând tristeţea să-mi zâmbească

    Frumuseţea chipului tău

    În ale mele semne risipite

    Te îmbrăţişez pe întuneric

    Să nu ştiu cine eşti

    De mă vezi

    Bucură-te că mă vezi

    Sunt acela

    Prin care tu suprevieţuieşti

    Sens a da trupului meu

    Brăzdat de alte chipuri

    Chipul meu

    De semne ale tăcerii se umple

    Durerea pe care o suport

    Vine din ochii tăi

    Spune ce gândesc

    Să te nu te mai recunosc

    Câtă vreme nimic nu simţi

    Nimic nu voi vedea

    Prin ochii tă de sticlă

    Văd to ce-mi spui

    Pentru mâinile tale subţiri

    Nu există înger mai luminos

    Decât trupul tău

    Mă îndoiesc de tot ce văd

    În lumina tuturor nevăzutelor

    Şi în toate anotipurilor

    Te văd o vreme

    Apoi obesc

    Orbesc că te-am vâzut

    Că şi cum ai fi o amintire

    Memoria pietrelor

    Ochiul cel mare al văzului

    Te văd trecând dureros

    Dureros de frumos

    De-a pururi Auroră de suflet

    Clipă de clipă nuntind

    Înger – pasăre – cer.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.