Konstantin Ungureanu Box
De Dan Șarpe
În această săptămână îl sărbătorim pe maestrul Konstantin Ungureanu Box, mai exat pe data de 8 februarie.
Născut în municipiul Suceava, Konstantin Ungureanu Box și-a câștigat dreptul de a sta în loja marilor artiști.
Las arta să vorbească, iar astăzi prezint un poem semnat de Konstantin Ungureanu Box.
Aurora Liturgică
Ne pândim
Îndărătul ochilor
Nu întâmplător
Ai dispărut din cuvinte
Fiecare locuim
Trupul celuilalt
Alb arzând de singurătate
Frumusețea Ta
Pune ochiul pe Rană
Nesfârșită coloană a Văzului
Ploaie și Muzică
Ne tulbură Privirea
În purpura Umbrei
Strigătul
***
Întrupat
Duhul plutește pe ape
Aripă de cer
În adâncuri
Mi-e dor
La ce gândești
Într-al meu Trup
Adânc Nevăzut
Răstignirea mea
Nu Te-a cunoscut
Mâinile Tale
Inel în jurul aerului
Ochiul din ochi
În purpura umbrei
Aurora
***
Absent
Te privesc Crucifix
Zugrăvind un peisaj
Ploaie și pietre
De-a lungul apelor
Uneori Te ating
Mirare a mirării
Ochiul din ochi
În toate cuvintele
Smerit
Trupul meu arde
Privind la ceruri
Vioră mâinilor Tale
Vedere prelungă
Aurora
***
Te aud
La mine-n Trup
De Tineri ce suntem
Liturgică cântare
Din lăuntrul
Izvorăsc apele
Albe păsări
Înger întrupat
Fără de sfărșit
Mi-e Aurora
De vedere înconjurat
Mă trezesc
Torță aprinsă
Văz –
Duh
***
Cineva ar putea
Să-mi fure Vederea
Vovidenie
Gesturile Tale
Înnoptând
Mă recunosc
În preajma depărtărilor
Cuvintelor
Mă spovedesc
Murmurând un Cântec
Rează-mi capul de Liră
Privind-o în ochi
În puritate
Veșnică Aurora
***
Te mint
Cu mâna întinsă
Risipind ploile
Lovindu-mă de noapte
Fără de chip
Mărturisind
Eternul Tău trup
De vedere înconjurat
Aripă de ochi
Răsăritul
***
Mi-ai întins o mână
Să mă doară
Cântec de dimineață
Smerindu-mă
Te rănesc
Cu glasul meu
Pe ape umblător
În ritmul ploilor
Înroșită de șoapte
A mea gură
Strigând
***
Privește-mi mâinile
De semne mărturisind
Aripă ascuțită
Ninsoarea
Cu tâmplele ninse
Vedere prelungă
Aurora
În acorduri
Sângerează lumina
Grele de ploaie
Mi-s ochii
Liturgică vedere
Potirul
Vecernie
Mâinile Tale
Gândul meu
Aurora
***
Bat clopotele
Ochii să-Ți sărut
Timp răsucit
Ascuțite aripi
Cuvintele
Ninge sculptural
Penumbră de rug
Șoapte veghez
Viscolit Nevăzut
Gândul
Ochi întru ochi
Înger ascuns
Arcuite gânduri
Depărtările
De moarte mă privesc
Fericit de nins
În preajma ochilor
Aurora
***
Visul
Mă mușcă de ochi
Cerul ninge sărut
Rătăcire întru cuvânt
Tainile
Mă ispitește o Taină
Cu mâinile împreunate
Depărtările
Îngenuncheată rugăciune
Mă despoi de Trup
Gura mea rotunjing
Aripa Ta tremurândă
De ploaie
Ochii îți văd
Viscolit Te trăiesc
Însemn Epitaf
Întrupat cuvânt
Aurora
Întru întâmpinare
Veghez
Cer Nevăzut
Hirotonit
Gândului gând
***
Te-ai furișat în gândul meu
Ceas de noapte
De nesomn
Urme de singurătate
Îți răsfoiesc visele
De flăcări cuvintele
Golgotă să Te urmez
Lirugică Aurora
***
Te-ai rânduit Trup
Ceas de litanie
Cuvintelor mă risipesc
Colind
Te trăiesc
Chip nevăzut
Omăt
Mă dor necuvintele
Pace ochilor Tăi
Aripi în rugăciune
Se risipesc Nevăzutele
De foc sărutul
Aurora
***
Trup în tăcere
Călător apelor
Viscol de ochi
Mărturisesc cuvinte
Mâinile Tale
Întunericul
Semne de aer
Psaltirul
Crucifix
Îți citesc visele
Adieri de aripi
Gura Ta
Mă dorește
Hirotonit
Rădăcină cuvintelor
***
Însetat de tăcere
Duhul meu plutește pe ape
Aripă de cer în adâncuri
Purpura Umbrei
Potirul
De singurătate
Auzită-i Cântarea
Albi Ți-s ochii
Alteță
Aripă de cer
Înserarea
Cu pleoape mă acopăr
Ploaie și pietre
Strigătul
***
Fă-mi un semn
Să Te recunosc
Ceas de noapte
Ochi de veghe
Potir
Flăcări se risipesc
Cuvintele
Gândul meu se roagă
Ochi în ochi
Aurora
***
Te privesc crucifix
Tuturor melozilor
Înger ispitit
Gândul meu se roagă
Zugrăvind Chipuri
Pietre și ploi
Înserând depărtările
Cu aripa Te ating
Părăsind trupul
În jos privind
Ochii spre cer
Vederii mă ascund
Cu mâinile în mâini
Tainile ispitesc
Cer nevăzut
Gândul
***
Uneori Te ocolesc
Să Te privesc limpede
Nu știu unde Te găsesc
Oriunde mă aflu
Îmi place vocea Ta
Murind ne-am cunoscut
Moartea lipsind
În noaptea nunții
Îmbracă-mă-n cămașa nopților Tale
Trupul meu
Te arată cu degetul
Rănit în lumină
Visul
Ciudat e să fii nemuritor
Când moartea
Te poftește la masă
Trupul meu e un clopot
Ce-ți înserează ochii
Prinvindu-Te a muri
Pentru întotdeauna tăcut
Din întâmplare
Nimeresc în viața Ta
Îngerul luând forma ochilor Tăi
Încetul cu încetul
Mă devoră un chip
A mea mână
În preajma ispitelor
În ritmul tobelor Te privesc
Cu mâinile ace de ceasornic
Pictez un tablou
Ce-ți acoperă chipul
Privește-mi trupul
Fericirea Te aseamănă
Rană pentru mandolină
Acolo unde Te întâlnesc
E-o Dimineață
Ce strălucește seara
Mă tulbură chipul Tău
Rupt de cuvinte
Din aripa Ta
De izvoare ascunse
Aurora.
