Ortodoxe
Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului; Sf. Ier. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, şi mama sa, Sf. Emilia (Anul Nou. Tedeum)
Duminica dinaintea Botezului Domnului
Greco-catolice
Tăierea împrejur a Domnului Nostru Iisus Hristos. Sf. Vasile cel Mare. Anul Nou civil. Te Deum
Romano-catolice
Sf. Maria, Născătoarea de Dumnezeu
Fer. Marian, pr. m.
Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului este sărbătorită de Biserică la 1 ianuarie.
Maica Domnului şi dreptul Iosif au împlinit Legea veche, care spunea că orice prunc de parte bărbătească să fie tăiat împrejur în a opta zi de la naştere, pentru a se deosebi de popoarele păgâne şi pentru a consfinţi legământul încheiat de Dumnezeu cu patriarhul Avraam, părinte al multor neamuri: „Iar tu şi urmaşii tăi din neam în neam să păziţi legământul Meu. Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur. Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi”. (Facerea; cap. 17 – 9, 10, 11)
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a primit tăierea împrejur, act care confirma legământul poporului israelit cu Dumnezeu, pe de o parte ca să împlinească legea, cum însuşi Mântuitorul spune în Evanghelie: „Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să plinesc” (Matei 5, 17), iar pe de altă parte pentru a arăta fără tăgadă că a luat trup adevărat, iar cei necredincioşi să nu aibă temei să susţină că Hristos cu nălucire S-ar fi născut.
Nu se cădea Lui să rabde acea rană a păcatului, tăierea împrejur în Aşezămîntul cel vechi fiind era rânduită în chipul Botezului şi al curăţirii păcatului strămoşesc, ca unul Care era fără de păcat şi dătător de lege.
Mai mare smerenie a arătat Hristos, Mântuitorul lumii, în tăierea împrejur decât în naşterea Sa. Pentru că prin naştere a luat asupra Sa numai chipul omenesc, iar prin tăierea împrejur a luat asupra Sa chipul păcătosului, suferind ca şi un păcătos rana cea rânduită pentru păcat.
Deci, a voit ca să primească tăiere împrejur, începând înainte de a pătimi pentru noi, şi gustând acel pahar, pe care voia să-l bea până în sfârşit, grăind pe Cruce: ‘Săvârşitu-s-a’.
- Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei.
S-a născut în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori şi cărturari renumiţi, câţiva dintre ei fiind trecuţi în rândul sfinţilor.
A avut patru fraţi şi o soră, Sfânta Cuvioasă Macrina, sărbătorită la 19 iulie. Petru, fratele său mai mare, a fost episcop al Sevastiei, Grigorie a fost episcop al Nissei, iar Navcratie a fost pustnic şi făcător de minuni.
Studiile le-a făcut în Cezareea, la Constantinopol şi la Atena, unde a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz.
Din Atena, Sfântul Vasile s-a întors în Cezareea unde a înfiinţat o şcoală de retorică. În anii următori a făcut o lungă călătorie pe la toate mănăstirile din Egipt, Palestina şi Sinai, s-a închinat la Mormântul Domnului şi a primit botezul în râul Iordan, după obiceiul din primele secole creştine.
Când s-a reîntors în Cezareea Capadociei, Sfântul Vasile a fost hirotonit preot de episcopul Cezareei, Ermoghen, şi s-a retras la o mănăstire din Pont, unde a dus o viaţă de asceză şi rugăciune.
După o vreme, venind din nou în Cezareea Capadociei, a fost hirotonit episcop.
În această calitate a început o pastoraţie pe care a dedicat-o îndeosebi celor nevoiaşi, organizând renumitele azile, spitale şi case de educare a celor căzuţi moral, toate grupate sub denumirea de „Vasiliade”.
Sfântul Vasile s-a arătat ca un adevărat stâlp al Bisericii, fiind un nume de referinţă în istoria creştinismului universal.
Scrierile sale conţin lucrări de dogmatică: „Contra lui Eunomiu” sau „Despre Sfântul Duh”, lucrări ascetice: „Regulile vieţii monahale”, „Despre judecata lui Dumnezeu”, comentarii: „Omilii la Hexameron”, numeroase cuvântări şi epistole. A alcătuit o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele şi Molitfele Sfântului Vasile cel Mare. A plecat din această lume la vârsta de 45 de ani (333-378), păstorind Biserica lui Dumnezeu 8 ani, 6 luni şi 16 zile. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”) AGERPRES/( Documentare – Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)”
Material preluat în totalitate de pe site-ul Agerpres