„SĂRBĂTORI RELIGIOASE – 11 februarie

    0
    182

    Ortodoxe
    Sf. Sfinţit Mc. Vlasie, episcopul Sevastiei; Sf. Teodora împărăteasa

    Greco-catolice
    Sf. m. Vlasie. Prima apariţie a Sfintei Fecioare Maria la Lourdes

    Romano-catolice
    Sf. Fc. Maria de la Lourdes

    Sfântul Sfinţit Mucenic Vlasie este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 11 februarie.

    A trăit în vremea persecuţiilor sângeroase declanşate de împăratul roman Diocleţian (284-305) împotriva creştinilor. Şi în acest timp în care Biserica era prigonită, pentru viaţa sa blândă şi dreaptă, Sfântul Vlasie a fost ales episcop în Sevastia, Capadocia.

    „Sfântul Vlasie se ascundea de mânia tiranilor, precum făceau pe atunci mulţi sfinţi, nelăsându-se torturat fără voia lui Dumnezeu. În cetate erau puţini creştini iar cei mai mulţi fugeau în pustie, în munţi şi în peşteri de frica chinurilor, pe care unii, neputând să le rabde, câtăva vreme s-au închinat idolilor”. (Vieţile Sfinţilor)

    Din acest motiv, Sfântul Vlasie vieţuia ascuns într-una din peşterile Muntelui Argheos. În faţa peşterii, veneau fiarele sălbatice căutând binecuvântarea sa, mai ales atunci când se îmbolnăvea vreuna dintre ele, căci sfântul dobândise darul vindecărilor, tămăduind chiar şi animalele.

    Vânătorii care l-au descoperit l-au pârât la mai marele cetăţii, Agricola, care a ordonat să fie prinşi toţi creştinii ascunşi. După ce a fost adus în faţa acestui demnitar, Sfântul Vlasie a fost dus la închisoare, de unde era scos pentru anchetă şi judecat, iar pentru mărturisirea credinţei în Hristos era torturat.

    În drumul spre închisoare, Sfântul Vlasie a fost urmat de nişte femei, şapte la număr, care, adunând de pe pământ sângele ce pica din trupul său, se ungeau cu dânsul. Văzând aceasta, slujitorii ce duceau pe sfânt, le-au prins şi le-au dus la guvernator, zicându-i: „Şi acestea sunt creştine”.

    Împreună cu aceste şapte femei creştine şi cu cei doi copii ai uneia dintre ele, Sfântul Vlasie a primit cununa muceniciei prin tăierea capului.

    • Sfânta Teodora, soţia împăratului iconoclast (împotriva cultului icoanelor) Teofil (829-842), era iconodulă (cinstea icoanele).

    La moartea lui Teofil (842) i-a urmat la tron fiul său, Mihai, acesta fiind încă un copil, treburile statului erau administrate de mama sa, împărăteasa Teodora. Sub domnia acesteia a încetat, în Imperiu, prigoana iconoclastă împotriva drept credincioşilor, împărăteasa convocând un sinod la Constantinopol, în 843, prin care s-a restabilit dogma ortodoxă iar icoanele şi-au ocupat din nou locul lor în cultul creştin.

    (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”) AGERPRES/(Documentare – Mariana Zbora-Ciurel, editor: Irina Andreea Cristea)”

    Material preluat în totalitate de pe site-ul AGERPRES

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.