„SĂRBĂTORI RELIGIOASE – 15 august
Ortodoxe
Adormirea Maicii Domnului
Greco-catolice
Adormirea Maicii Domnului
Romano-catolice
Adormirea Maicii Domnului;
Ss. Tarciziu, m.; Iacint, pr.; Stanislau Kostka, călug.
Praznicul Adormirii Maicii Domnului este sărbătorit de Biserică la 15 august.
Maica Domnului, Preacurata Fecioară Maria, apropiindu-se de adormirea sa, dorea ca să iasă din trup şi să se ducă la Dumnezeu, pentru că era cuprinsă de necurmată şi dumnezeiască dorinţă, ca să vadă preadulcea şi preadorita faţă a Fiului său, Care şade în ceruri de-a dreapta Tatălui.
„Arzând către Dânsul mai mult decât serafimii, prin văpaia dragostei, multe lacrimi izvorau din ochii săi cei preasfinţi. Ea se ruga Domnului cu căldură, ca să o ia şi pe ea la Dânsul din valea aceasta a plângerii, şi s-o ducă în bucuriile cele de sus şi nesfârşite”. (Vieţile Sfinţilor)
„Deci, vieţuind în casa Sfântului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, ieşea adeseori la Muntele Măslinilor, de unde Fiul ei, Iisus Hristos Domnul, S-a înălţat la ceruri, şi acolo îşi făcea rugăciunile sale cu dinadinsul. Odată, rugându-se ea cu căldură pentru a sa dezlegare din trup şi trecerea mai iute către Hristos Dumnezeu, i-a stat înainte Sfântul Arhanghel Gavriil, care i-a fost ei din pruncie slujitor şi hrănitor întru Sfânta Sfintelor, binevestitor al întrupării lui Dumnezeu şi nedepărtat păzitor întru toate zilele vieţii sale. Acela cu prealuminoasă faţă, aducându-i de la Domnul cuvinte făcătoare de bucurie, i-a vestit ei mutarea, care degrabă avea să fie după trei zile”. (Vieţile Sfinţilor)
În zilele în care Maica Domnului îşi pregătea plecarea din această lume au fost aduşi la Ierusalim prin puterea lui Dumnezeu şi Sfinţii Apostoli, care erau răspândiţi între neamuri pentru a propovădui Evanghelia.
„Sosind ziua a cincisprezecea a lunii August, şi venind acel ceas aşteptat şi binecuvântat, care era ales pentru mutarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ea voia să se săvârşească”. (Vieţile Sfinţilor)
„Apoi, deodată a strălucit în casă o lumină a dumnezeieştii slave. De acea strălucire lumânările s-au întunecat, şi, la câţi s-a descoperit vedenia aceea, s-au spăimântat toţi; iar acoperământul casei se vedea deschis, şi slava Domnului venea din cer”, atunci, iată, Hristos, Împăratul slavei, se apropia către Preacurata lui Maică.
„Deci, s-a culcat pe pat şi, veselindu-se negrăit pentru vederea prealuminatei feţe a Domnului şi a Fiului său Cel preaiubit, din dragostea cea preadulce către Dânsul şi din bucurie duhovnicească, preasfântul său suflet l-a dat în mâinile Fiului său. Însă nicio durere trupească n-a avut, ci a adormit ca într-un somn dulce”. (Vieţile Sfinţilor)
Patul cu trupul Maicii Domnului a fost luat apoi de apostoli şi purtat spre mormânt, iar Sfântul Ioan Evenghelistul ducea înaintea cortegiului stâlparea aceea de lumină dăruită Maicii Domnului de Sfântul Arhanghel Gavriil când i-a vestit mutarea ei la cer. Mulţime mare de oameni se adunase acolo, uimită de chipul adormirii ei şi de venirea apostolilor.
Cortegiul s-a îndreptat spre Ghetsimani, unde Sfânta Fecioară a dorit să fie înmormântată. Satul Ghetsimani de lângă Muntele Eleon se afla în apropierea cetăţii Ierusalimului; acolo, în valea lui Iosafat, era mormântul Sfinţilor şi Drepţilor ei părinţi, Ioachim şi Ana.
Ajungînd la Ghetsimani, Sfinţii Apostoli cu toată mulţimea credincioşilor au pus lângă mormânt patul cu preasfântul trup, dar s-a ridicat strigare mare de plângere şi abia spre seară a fost pus în mormânt şi, punând o piatră mare deasupra, nu se depărtau de la mormânt, fiind ţinuţi de dragostea către Maica lui Dumnezeu. Sfinţii Apostoli au rămas acolo trei zile, stând lângă mormântul Preacuratei Fecioare, săvârşind ziua şi noaptea cântări de psalmi.
În toată vremea aceea, se auzeau în văzduh glasuri de oşti cereşti cântând şi lăudând pe Dumnezeu şi fericind pe Maica lui Dumnezeu.
S-a întâmplat însă, după dumnezeiasca rânduială, ca Sfântul Toma, unul dintre apostoli, să nu se afle la preaslăvita îngropare a trupului Maicii Domnului, sosind a treia zi la Ghetsimani. Şi se mâhnea şi se întrista foarte mult.
„Pentru aceea Sfinţilor Apostoli le era jale de dânsul şi s-au sfătuit ca să deschidă mormântul, ca măcar astfel să vadă trupul Preacuratei Stăpâne Născătoare de Dumnezeu şi, închinându-se aceluia şi sărutându-l, să primească răcorire de jalea sa şi mângâiere de mâhnirea sa”. (Vieţile Sfinţilor)
Dar, când au prăvălit piatra şi au deschis mormântul, îndată s-au spăimântat, pentru că au văzut mormântul deşert, nefiind în el nimic altceva decât numai cele de îngropare.
Astfel a fost încredinţarea despre slăvită înviere a Maicii Domnului din mormânt şi despre luarea trupului la ceruri.
„Sfinţii Apostoli, după săvârşirea tuturor acelor minuni şi taine ale lui Dumnezeu, s-au întors iarăşi purtaţi de nori, fiecare în partea sa, unde propovăduiau cuvântul”. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”) AGERPRES/(Documentare – Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)”
Material preluat în totalitate de pe site-ul Agerpres