SĂRBĂTORI RELIGIOASE – 15 mai

    0
    56

    „Ortodoxe
    Sf. Cuv. Pahomie cel Mare; Sf. Ier. Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei

    Greco-catolice
    Sf. cuv. Pahomie cel Mare; Sf. aep. Ahile al Larissei, Taumaturgul

    Romano-catolice
    Sf. Isidor Plugarul

    Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare este pomenit în calendarul creştin ortodox la 15 mai.

    Originar din Tebaida de Sus, Egipt, Sfântul Pahomie este considerat întemeietorul monahismului cenobitic (tradiţie monahală caracterizată prin viaţa în comun a călugărilor).

    „Cuviosul Pahomie, stând la rugăciune la miezul nopţii, i s-a arătat îngerul Domnului în chipul cel dintâi, zicându-i: ‘Pahomie’. Iar el a răspuns: ‘Ce este, Domnul meu?’ Zis-a îngerul: ‘Voia Domnului este aceasta, ca să-I slujeşti Lui şi pe neamul omenesc să-l aduci la El’. Îngerul Domnului, zicându-i acestea de trei ori, s-a dus de la el. Iar Pahomie, mulţumind lui Dumnezeu de acea vedenie ce i se făcuse şi, luând încredinţare, a început a primi pe cei ce veneau la el şi voiau să slujească lui Dumnezeu. Deci, după multă ispitire, le dădea chipul monahicesc, învăţîndu-i să treacă cu vederea lumea şi pe toate cele din lume”. (Vieţile Sfinţilor)

    Sfântul Pahomie a cunoscut creştinismul din tinereţe, ca soldat în armata cezarului Maximian Daia. După terminarea stagiului militar, s-a botezat şi s-a dedicat vieţii ascetice pe lângă eremitul Palamon. A constatat atunci că ascetismul sever practicat de anahoreţi nu este benefic pentru monahii neexperimentaţi care nu puteau să îşi formeze un caracter altruist trăind singuri.

    Din acest motiv, în jurul anilor 320, 325, a întemeiat o comunitate monastică alcătuită din pustnici, care urmau să ducă o viaţă ascetică sub îndrumarea unui stareţ. Aşezământul a fost ridicat în apropiere de satul Tabana, pe o insulă de pe Nil, în Egiptul de Sus. Întreaga activitate în această mănăstire cu viaţă de obşte se desfăşura după un regulament strict, o „pravilă” obligatorie pentru toţi, iar principiul călăuzitor era întreţinerea „sfintei comuniuni” ca toţi să-i fie unuia de ajutor şi fiecare să fie sprijin tuturor.

    „Astfel, el se dădea singur pildă cu pustnicia şi cu smerenia vieţii celei iubitoare de osteneală, deşi nu mai era tânăr, slujind celorlalţi fraţi. Pentru că el pregătea masa, el lucra grădinile, săpând, şi adăpând cu apă verdeţurile, el slujea bolnavilor ziua şi noaptea şi era chiar şi portar. El făcea cu mâinile sale toate lucrurile cele mai de pe urmă şi slujirile în mănăstire; îndemnând pe toţi să petreacă întru chemarea lor, în psalmi şi în alte cărţi; dar mai ales să se înveţe din Sfânta Evanghelie”. (Vieţile Sfinţilor)

    Obştea monahală condusă de Sfântul Pahomie s-a mărit în timp atât de mult, încât a fost necesară înfiinţarea unor noi mănăstiri. Astfel, o parte dintre monahii de la Tabana a fondat o nouă mănăstire în apropiere de Phbow, devenită ulterior centrul administrativ şi spiritual al mănăstirilor pahomiene. Acolo s-a mutat şi Sfântul Pahomie, care la sfârşitul vieţii sale conducea obştile monahale din 11 mănăstiri.

    „Cuviosul Pahomie, ajungând la adânci bătrâneţi, după ce s-a sârguit foarte mult în propovăduirea mântuirii, după praznicul Sfintelor Paşti, a căzut într-o boală trupească şi îi slujea lui în boală fericitul Teodor. Deci, mai înainte cu două zile de sfârşitul său, a chemat pe toţi fraţii, învăţându-i spre folosul sufletului lor şi poruncindu-le să se păzească de eretici ca de o otravă vătămătoare de suflet şi aducătoare de moarte”. (Vieţile Sfinţilor)

    * Sfântul Iacob de la Putna a intrat în viaţa monahală de la 12 ani, a ajuns egumen al Mănăstirii Putna, episcop de Rădăuţi, mitropolit al Moldovei (1750-1760).

    Rugăciunile şi activităţile sale au fost îndreptate în primul rând spre binele familiei, creşterea şi educaţia copiilor şi ajutorarea săracilor şi a celor în nevoi. Este al doilea mare ctitor al Mănăstirii Putna şi ctitor la mai multe biserici şi mănăstiri.

    A tipărit primul Abecedar din Moldova (1755), s-a îngrijit de înfiinţarea spitalului Sfântul Spiridon din Iaşi (1757) şi a primei şcoli rurale din Moldova, în satul Putna (1759).

    Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 6-7 iunie 2016, a hotărât canonizarea Sfântului Iacob Putneanul, cu ziua de prăznuire la 15 mai. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; „Istoria monahismului ortodox românesc de la începuturi până în prezent”, vol. I, Ed. Basilica, 2014; https://www.putna.ro/) AGERPRES/(Documentare – Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)”

    Material preluat în totalitate de pe site-ul Agerpres

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.