„SĂRBĂTORI RELIGIOASE – 16 iunie
Ortodoxe
Sf. Ier. Martir Neofit Cretanul, mitropolitul Ţării Româneşti; Sf. Ier. Tihon, episcopul Amatundei
Duminica a 7-a după Paşti
Greco-catolice
Duminica a 7-a a Paştilor. Sf. Tihon al Amatuntei Ciprului
Romano-catolice
Duminica a 11-a de peste an
Ss. Benone, ep.; Iudita, văduvă, m.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 2022, canonizarea mitropolitului Ţării Româneşti Neofit Cretanul, cu titulatura: „Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, mitropolitul Ţării Româneşti” şi înscrierea lui în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, în Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române şi în cărţile de cult în ziua de 16 iunie.
Sfântul Neofit s-a născut în insula Creta pe la anul 1690. Crescut în dreapta credinţă, şi-a îndreptat paşii din tinereţe spre viaţa monahală, ajungând un călugăr învăţat şi virtuos, pentru care a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah.
A fost chemat în Ţara Românească de către domnitorul Constantin Mavrocordat (în a treia domnie: 1735-1741), spre a fi dascălul copiilor săi. În ianuarie 1737 a fost hirotonit mitropolit titular (onorific) al Mirelor Lichiei, iar, după un an, „cu sfatul a toată cinstita boierime şi a tot clerul bisericesc”, a fost ales mitropolit al Ţării Româneşti.
Deşi era de alt neam şi de altă limbă decât păstoriţii săi, mitropolitul Neofit a lucrat neobosit pentru propăşirea duhovnicească şi materială a poporului român, asemănându-se înaintaşului său, Sfântul Antim Ivireanul.
A sprijinit renaşterea isihastă, iniţiată de Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, pe care l-a chemat să-şi prezinte învăţătura înaintea patriarhilor Matei al Alexandriei, Silvestru al Antiohiei şi Partenie al Ierusalimului, aflaţi atunci în Bucureşti, ierarhi care au dat mărturie despre ortodoxia învăţăturii propovăduite şi trăite de Sfântul stareţ Vasile.
Închinându-se moaştelor Sfintei Filofteia, la Curtea de Argeş, sfântul ierah Neofit s-a străduit să adune tradiţiile care circulau, legate de ea, şi să-i alcătuiască Viaţa.
Mitropolitul a scris două scurte tratate, în limba greacă: „Despre miruit” şi „Despre împărtăşirea cu Sfintele Taine a celor ce au fost ispitiţi în vis”. De asemenea, se păstrează o predică rostită în Catedrala mitropolitană, precum şi frumoasele prefeţe ale cărţilor tipărite de el.
Ierarhul Neofit a susţinut învăţământul, fiind numit, printr-un hrisov al domnitorului Grigorie Ghica, „ispravnic al dascălilor”, deoarece Biserica sprijinea financiar toate şcolile care funcţionau, în vremea sa, la Bucureşti, Râmnicu Vâlcea, Buzău, Târgovişte, Craiova, Câmpulung şi Slatina.
Mitropolitul însuşi a înfiinţat o şcoală românească la Schitul Buliga din Piteşti şi o şcoală cu învăţătură românească, grecească şi slavonă la Schitul Pătroaia (judeţul Dâmboviţa), cu învăţământ gratuit pentru copiii ţăranilor.
El s-a preocupat şi de ortodocşii români din Transilvania, care erau lipsiţi de prezenţa unui ierarh ortodox, hirotonind mai mulţi preoţi pentru credincioşii ardeleni, printre care se numără şi Sfântul Mărturisitor Moise Măcinic, preotul din Sibiel (prăznuit în 21 octombrie).
Pentru activitatea sa, Patriarhia de Constantinopol i-a conferit titlul de locţiitor al tronului Cezareei Capadociei, care, din anul 1776, va deveni un titlu permanent al mitropoliţilor Ţării Româneşti.
Mitropolitul Neofit Cretanul a fost principalul susţinător al desfiinţării „rumâniei” sau „şerbiei”, prin care ţăranii erau dependenţi de boierii pe moşia cărora locuiau. Sfântul Neofit a fost cel dintâi care a eliberat pe toţi ţăranii de pe moşiile Mitropoliei.
Zelul său pastoral s-a arătat prin susţinerea cerinţelor poporului, asuprit de domnitorul fanariot Matei Ghica (1752-1753). Potrivit cronicarilor, Mitropolitul s-a pus în fruntea poporului şi a mers la trimisul sultanului, căruia i s-au plâns de toate abaterile domnitorului.
Mâniat de purtarea Mitropolitului, Matei Ghica a poruncit în ascuns ca acesta să fie otrăvit, încât, la scurt timp, în data de 16 iunie 1753, Mitropolitul Neofit a trecut la Domnul, ca un Ierarh Martir, după aproape 15 ani de păstorire, fiind înmormântat lângă Catedrala mitropolitană din Bucureşti.
* Sfântul Ierarh Tihon, episcopul Amatundei, era originar din Amatunda (Cipru), născut din părinţi binecredincioşi şi iubitori de Hristos.
Din tinereţea sa, Sfântul Tihon a învăţat a-L cunoaşte pe Hristos Dumnezeu şi sfintele Lui Scripturi. Alăturându-se clerului Bisericii, a fost rânduit mai întâi citeţ, apoi a fost sfinţit diacon, iar la moartea episcopului Memnon, a fost hirotonit episcop al cetăţii de către Sfântul Epifanie, arhiepiscopul Ciprului.
S-a dedicat propovăduirii Evangheliei şi, fiind foarte mulţi locuitori păgâni în cetate, s-a nevoit mult pentru aducerea la credinţă a acestor oameni care piereau în înşelăciunea închinării la idoli.
A arătat multă grijă de cei săraci, dragostea faţă de aproapele său fiind renumită. Pentru această dragoste a fost învrednicit cu darul facerii de minuni. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; https://basilica.ro) AGERPRES/(Documentare – Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiţă)”
Material preluat în totalitate de pe site-ul Agerpres