Mitică, om bun cu suflet mare, se ridică de la masă făcu semnul cruci și mulțumi Domnului, soției, Lăcrămioara, pentru bunătățile oferite, după care ieși nițeluș afară să vadă ce mai este pe lângă casă.
Gospodăria familiei era una frumoasă, îngrijită, toate erau puse la locul lor, semn că ordinea și disciplina erau acasă. Mitică iubea animalele. S-a gândit o vreme să-și facă o fermă, dar s-a mulțumit, într-un final, cu cele 20 de găinuțe, 10 iepurași, o văcută cu un vițelaș, nelipsitele pisicuțe, un cățelaș pe care l-a luat de micuț din șanțul comunal (nimeni nu l-a vrut, doar fetiței s-a făcut milă de bietul puiuț), vreo 20 de hectare de teren agricol plus un hectar de pădure.
Mitică și Lăcrămioara aveau o fetiță, Teodora. Era în clasa a VII-a. Pentru ei, Teodora era tot ce-i mai de preț, mai bun pe lumea asta. Pentru toate acestea, Mitică și Lăcărămioara, îi mulțumea Domnului în fiecare zi.
Fetița s-a retras în camera ei unde avea de făcut temele. Lăcrămioara rămase în bucătărie, trebuia să strângă masa, iar Mitică se uită prin ograda lui să vadă ce mai are de făcut. Ceasul arătă aproape ora 19, fiind la început de mai, lumina zile îți mai dădea voie să faci ceva pe lângă casă.
Când să pună mâna Mitică pe un măturoi pentru a face curățenie se auzea o voce de bărbat ce îl strigă.
Băi Dumitre, ești acasă? Da, îi răspunse bărbatul.
Ia ieși puțin afară să-ți spun două vorbe!
Dumneatea ești, domn primar? Da, bă, Dumitre, hai nițeluș la mine!
Mitică îl invită pe primarul comunei în casă, dacă tot a ajuns pe la el și-l întrebă dacă nu vrea o cafea, un suc, un rachiu sau o bere.
Nimic, Dumitre! Vreau să te întreb ceva, ceea ce am mai discutat anul trecut!
Apăi, dac-i vorba să candidez pe listele partidului matale să știi că m-am hotărât să-ți dau un răspuns. Dumneata, domnule primar, ai făcut ceva pentru comună și meriți să rămâi mai departe la conducere, da eu nu vreau să intru în politică..
Dumitre, ești un bun gospodar și oamenii țin la tine. Am nevoie de un om ca….
Nea Ilie, eu tot cu matale merg. Îți fac campaniei, dar nu vreau să am de-a face cu politica. Îmi place cum sunt acum și vreau să stau liniștit, doar știi cât de mult îmi iubesc Sfânta Familie. Pentru mine asta contează, ci nu gloria, bani sau consilier local.
Dumitre, îmi promiți că nu mergi la adversarul meu politic? Da, domn primar, îți promit! Și Mitică îi întinse mâna semna al încheieri unui ”contract” demn de luat în seama.
Primarul ieși mulțumit de la Mitică. Avea un aliat puternic de partea lui fără să pretindă ceva, iar locul doi de pe lista de consilieri putea să-l ofere la un alt contracandidat de pe o altă listă de partid. ”Chiar îmi place băiatul ăsta cu gândește! Pentru el doar Sfânta Familie contează.”
Dan Șarpe