Un șoricel, într-o zi plăcută de toamnă, alergă flămând după ceva de-ale gurii prin gospodăria unui țăran de la munte.
Era într-o zi de octombrie, de început de octombrie, când soarele se ducea mai repede la odihnă, iar bietul șoricel lihnit de foame nici somn nu avea.
Ziua toată a stat ascuns de soare, de căldura plăcută pe care o elibera mândru soare, iar după apus, când stomăcelu îl chiuia, repede șoricelul țop, țop, se avânta prin curtea gospodarului.
Flămând se arunca în prima glugă cu coceni în speranța că va găsi un porumb demn de puterea dinților lui.
În viteză și puțin neatent, tânărul înfometat deranjă de la odihnă un pui de motan. Pisoiul l-a zărit repede cu coada ochiului atunci când a intrat în gluga cu coceni, dar pentru moment nu-și arătă niciun interes față de o posibilă vânătoare.
Șoricelul, eroul nostru principal, repede se sui pe un porumb pe care-l dibui încă din primele secunde de cum a intrat în gluga cu coceni și dă-i la ronțăit. Bietul animăluț nu și-a dat seama că prin mișcările dinților deranjă totul din jurul lui. Ba mai mult, el se expuse unui uriaș pericol. A uitat repede de învățăturile primite de la mama lui ”să nu faci mare zgomot când mănânci afară, ești permanent în primejdie și poți ajunge hrană pentru cineva!”
Motănelul îl auzi repede pe șoricel cum ronțăia porumbul și probabil deranjat se duse foarte ușor spre gluga de coceni. Soarta puiului era ca și pecetluită. Habar n-avea ce pericol îl așteptă!
Atent, pisoiul încerca să-l monitorizeze pe bietul șoricel. Îl găsi repede și cu ochii nemișcați de asasin periculos felina se uită la el.
Dar cineva sus îl iubea pe șoricel.
Un câine de talie mică, favoritul fetiței gospodarului, observă că pisoiul era focalizat pe ceva și într-o viteză uriașă se năpusti asupra motănelului.
Într-o secundă se sperie toată lumea. De la rozător la pisicuț! Iar cu ocazia aceasta șoricelul cel flămând scăpă cu viață ca printr-o minune.
Tremurănd de frică, mica rozătoare se tupilă după o movilă de lemne. Pentru moment a scăpat de toate. Și-a astâmpărat foamea, a scăpat de ghearele pisicii, deci se poate duce liniștit la somn.
Ai grijă micuțule, viața este dură, iar foamea te duce, câteodată, la pierzanie!
Dan Șarpe