Nu știu, pe bune, care ar mai fi speranța de viață în România, adică cea reală, nu vrajeli spuse de INS pentru a da bine la anumite soluții legislative, mai ales la pensionare.
După unii avem 78 de ani, după alții depășim 80 de ani, iar mai nou ne apropiem de 72 de ani!
Sincer, dacă mă uit în jurul meu, media de viață nu trece de 57 de ani.
În ultimii 10 ani mi-au murit multe cunoștințe, mulți prieteni, apropiați, dar rar am auzit, am văzut, ca cineva să treacă de pensionare sau să „pupe” pensia măcar vreo două-trei luni. Nu! Toți s-au „învârtit” în jurul cifrei de 55 de ani, 53 sau 52 de ani, ceea ce îmi arată că viața din România este scurtă sau foarte scurtă.
Viața, în general, mai ales cea de la noi, depinde de mai mulți factori. Hrană, vacanțe, mediul în care trăim, cum suntem tratați prin spitale, locul de muncă, iar toate acestea sunt mediocre și ne arată că viața românului este de rahat.
Din nefericire, UE nu pune preț pe viață românilor. Avem un salariu minim pe economie micuț de tot, atât de micuț încât abia se vede, tarife uriașe la utilități și carburanți, iar mâncarea pe care o găsim în magazine, cea care ne-o servește multinaționalele este de o proastă calitate, atât de proastă încât dacă ar fi expusă în magazinele din Vest le-ar închide de urgență protecția consumatorului.
România este mai departe „proasta Europei”, sluga Europei, locul unde miliardarii fac și mai multe miliarde fără să plătească impozite, iar dacă nu ne trezim mai repede, vom avea o medie de vârstă sub o jumătate de secol și vom rămâne vreme de încă un mileniu supușii mai multor națiuni.
Dan Șarpe