ŞTIINŢA OMULUI MODERN
(după C. Noica)
Omul modern simte că adevărurile ştiinţei îi preexistă. Ele se află înregistrate pe anumite tabele, unde fiecare adevăr stă cuminte la locul lui, precum cuvintele într-un dicţionar, şi aşteaptă să fie găsit şi folosit de către cel care se întâmplă să aibă nevoie de el. Nu reprezintă ştiinţele noastre, aşa cum le vedem de obicei, capitole dintr-un dicţionar? Nu e idealul pozitivismului ştiinţific alcătuirea unei enciclopedii de adevăruri? Morala omului de azi pare a fi: pune-te pe lucru, căci, în afară de ceea ce ai descoperit, sunt multe altele pe care nu le-ai descoperit încă. Adevărurile aşteaptă să fie scoase la lumină. Ele te aşteaptă, ascunzându-se cercetării tale uneori, ieşindu-ţi în cale alteori, dar uimindu-te întotdeauna prin ceea ce au neaşteptat în ele.
Cum să nu duşmănească omul modern astfel de ştiinţe? Adevărurile acestea care-i preexistă — atât în înţelesul că se găsesc, în parte, gata făcute în tratatele acelea impunătoare şi numeroase, cât şi în înţelesul că, în rest, se pot găsi în sânul naturii, al acelei naturi ce nu încetează niciodată să ne uimească — reprezintă o lume rece, o lume rigidă şi obiectivă. Totul e străin conştiinţei, care, copleşită de atâta noutate, nu se mai regăseşte pe sine nicăieri. Umilit şi niciodată îndestulat, aşa este omul modern. Şi nu suntem noi, oamenii moderni, atunci când privim ştiinţele în felul de mai sus, întocmai locuitorilor din peştera lui Platon, dar pe care ne aşteaptă ceva şi mai tragic decât pe aceia: nu rămânerea, pe tot timpul vieţii, în întunericul plin de semnificaţii, ci tocmai dimpotrivă, perspectiva de a ieşi odată la lumină, spre a vedea că interpretarea noastră de umbre era prea confortabilă şi prea plăcută faţă de înţelesul plin de spaime ce ne întâmpină odată ieşiţi afară?
Lumea din jurul nostru s-a organizat, realitatea exterioară conştiinţei a prins înţelesuri, iar toate acestea par să ţi se impună de îndată ce porneşti să le cauţi. Ai putea să nu le cauţi, să închizi ochii, să te minţi. Dar tu, om modern, eşti cinstit. Nu uita că Dumnezeu te-a trimis pe lume să-l înlocuieşti: să dai sensuri, să creezi, să duci începutul său înainte. Vezi să nu-ţi pierzi timpul.