Pășesc timidă, pe roua din livezi,
E atât de rece și plăcută,
Tu nu ești lângă mine să mă vezi
Și eu înaintez tot mai tăcută.
o dimineață umedă de toamnă,
Cu adieri de vânt ușor,
Iar eu mă plimb prin deasa iarbă,
Călcând picior după picior.
Frunze arămii se leagănă-n vânt
Îmi cad întruna la picioare,
așterne un covor plăcut
Pe care eu pășesc agale.
Mă simt în plină libertate,
Respir ușor și parcă zbor
Aș vrea să-mi fii și tu aproape
Când ochii îi închis ușor.
E o priveliște de poezie
Mă simt pierdută într-un vis,
De ce nu poți să-mi fii alături,
Iubitul meu, în tot ce-am zi.
Doina Mitiu