Cu ani buni în urmă am văzut un film care avea ca temă principală viața unui bolnav de cancer din America.
O fundație, care dorea să le aline viața acestor oameni puternici, încerca să le îndeplinească câte o dorință.
O fetiță a vrut să viziteze Biroul Oval de la Casa Albă. După o bucățică de timp, părinții fetei, au fost anunțați de către cei de la fundația respectivă că a sosit ziua în care pot să intre la Casa Albă.
Zis și făcut! Fetița împreună cu părinții și cu un reprezentant de la fundația respectivă au intrat să vizite Casa Albă, iar când au ajuns în Biroul Oval, fata a fost lăsată singură pe un cărucior. La un moment dat se deschide o ușă și intră Președintele Statelor Unite ale Americii, domnul Bill Clinton, care cu o voce calmă se adresă fetiței. ”Am fost înștiințat astăzi, de către consilierii mei, că voi primi o vizită de la o persoană foarte importantă. Mi-am anulat tot programul pentru a mă întâlni cu D-voastră”, îi întinse mână lejer către puștoiacă după care a strâns-o în brațe. Bineînțeles că impactul a fost unul uriaș. Fetița a început să plângă, la fel și eu.
Sunt state civilizate ale lumii care țin foarte mult la oamenii lor. Mai ales la cei la care viața le mai dă câte un brânci.
Din nefericire la noi, nu există o asemenea fundație caritabilă, cum de altfel nu există o mare empatie față de cei care îi alină sau îi ajută pe cei aflați în suferință.
Suntem o națiune bolnavă care aplaudă atunci când cineva care a făcut bine este umilit, iar cei care fac rău, sunt datori sau fură miliarde de euro, sunt protejați de către stat prin legi și diferite ordonanțe.
Dreptatea de cele mai multe ori nu se intersectează cu legea.
Pentru a ne repara din greșelile trecutului trebuie să avem grijă cu adevărat de cei aflați în suferință.
Dan Șarpe