Eram mai plin de amintiri, când mă întorceam spre casă, din zona lui Vasile Alecsandri. De bucurie m-am oprit sub un copac, ros de secole și vremurile uitării.
Trunchiul acestuia era gros, de ștejar. Nu l-am cuprins cu brațele chiar dacă m-a ajutat fetița și unul din copiii cumătrului.
Zăpada nu i-a astupat măcar rădăcina, suntem doar în luna lui februarie, 19, anul 2023, din cauză că nu era zăpadă. Nici pământul nu era înghețat.
Am privit cerul, la fel de albastru ca pe vremea lui Dragoș, Ștefan, Mihai, Eminescu, Porumbescu, Ceaușescu ori Iliescu.
A apărut și soarele! Ne-a luminat hainele groase, fața veselă și frunzele căzute pe aleea ce duce către istoria noastră.
Vizitează-ți permanent trecutul! Sunt rădăcinile tale, sunt rădăcinile noastre.
Afară plouă!
Dan Șarpe