Astăzi dimineața am rupt o bucată dintr-o turtiță făcută de mama, coaptă pe plită. Ce deliciu! O nebunie culinară. Și asta chiar dacă nu-i aburită, nu-i proaspătă, dar gustul rămâne mai departe unul super plăcut.
Am trecut de o jumătate de veac de existență și de aceea spun: sunt un om norocos. Am o familie frumoasă, îi am aici, aproape, pe părinți și pot să mănânc turte coapte pe plită de nenumărate ori.
În nebunia timpului de astăzi, nu mai avem cum să ne bucurăm de lucrurile mărunte, dar de-o importantă uriașă.
Cât de magnific este gustul unei turtițe făcute de mama, de soție, de fată, de soră. Sau să te duci acasă la părinți și să stai doar de vorbă cu mama, cu tata! Sau să te bucuri de zâmbetul copilului!
Lucrurile simple sunt cele mai uriașe și ne fac viața mai lină, mai lungă, mai plăcută.
Doamne, cât de gustoasă a fost turtiță coaptă pe plită!
Dan Șarpe