Ca o flacără albă,
O zăpadă de flori,
Arzând şi căzând Spre un cer de cocori.
Pe al timpului cord Sângele curge-n secunde. Se grăbeşte mereu.
Nu ştiu către unde.
Un copac înflorit,
Un tăcut legământ Intre omul ce-am fost Şi cuvântul ce sunt,
O fereastră spre nord, Spre un pol al iubirii, Unde ard îngheţaţi În sărutul lor, mirii.
Ca o flacără albă,
Pe al timpului cord,
Un copac înflorit,
O fereastră spre nord
Dan T. Giirtesch