De Dan T. Gurtesch
Ca o flacără albă,
O zăpadă de flori,
Arzând și cazând
Spre un cer de cocori.
Pe al timpului cord
Sângele curge-n secunde.
Se grăbeşte mereu.
Nu ştiu către unde.
Un copac înflorit,
Un tăcut legământ
Între omul ce-am fost
Și cuvânt ce sunt,
O fereastră spre nord,
Spre un pol al iubirii,
Unde ard înghețați
În sărutul lor, mirii.
Ca o flacără albă,
Pe al timpului cord,
Un copac înflorit,
O fereastră spre nord.