Este tata meu, Acibotăriță Dumitru și are 83 de ani.
O viață întreagă a făcut sobe de teracotă.
De plăcere am învățat și eu această meserie pe care am profesat-o din 1987 până în 1995.
Îmi aduc aminte cât de căutați erau sobarii. Aveam listă de așteptare de luni de zile.
Cel mai bătrân sobar, pe care l-am cunoscut, stătea pe Cernăuților din municipiul Suceava (fosta stradă Ilie Pintilie), la o casă naționalizată, era neamț de origine, nea Rudy. Avea o motocicletă cu ataș, cu care am fost la muncă de multe ori.
Tata a învățat meserie de la nea Rudy, Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace! Iar de acolo meseria s-a dus mai departe.
O altă familie de sobari din municipiul Suceava pe care o cunosc de zeci de ani este Iavorschi și pe nea Ilie Robciuc, Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace, din Dărmănești.
Tata, de ceva timp, nu a mai profesat meseria, vârstă își spune cuvântul, dar anul acesta a făcut o excepție pentru băiatul lui.
Drept să vă spun, am întinerit împreună când am făcut soba. Ne-am adus aminte de vremurile apuse (care astăzi se pare că revin).
La cei 83 de ani, nea Mitică (cum îi spun prietenii) nu se lasă.
Dan Șarpe
