Cu o sută patru ani în urmă, la data de 27 martie 1918, s-a Unit Basarabia cu Regatul României. A fost pasul uriaș pentru Reîntregire a României. Astfel, o dorință veche a Neamului Românesc, începea să prindă contur, din ce în ce mai puternic, cu toată rezisteanța impusă de unele puteri europene, care ne doreau, ca și acuma, supuși, umili, dezbinați și cât mai proști.
Imperiile mari din acea perioadă, respectiv cel austrio-ungar, german și rus, erau în descompunere sau se confruntau, în interiorul lor cu mari mișcări sociale, făcându-le imposibil existența lor ca națiune.
Împărații Germaniei și cel Austro-Ungar, Wihelm al II-lea și Carol I&IV dveneau pe zi ce trece oameni fără putere. Armatele lor fiind împrăștiate prin toată Europa, epuizate, subțiante și lipsite de o morală pentru luptă. Țarul Rusiei, Nicolae al II-lea era arestat de către conducătoul Rusiei din acea perioadă, revoluționarul Aleksandr Fiodorovici Kerenski, care pierduse și el la rândul lui, la data 7 noiembrie 1917, în fața lui Vladimir Ilici Lenin, puterea în Rusia. Cu alte cuvinte toată casele imperiale din Europa erau întoarse cu fundul în sus.
În aceste condiții, Basarabia, ajutată militar de către Regele Ferdinand I al României, prin generalul Broșteanu, împreună cu inimoșii basarabeni de toate categoriile sociale, din care amintesc următoarele persoane scrise în Istoria Basarabiei de către acadamicianul Ion I. Nistor: Ion C. Inculeț, I. Buzdugan, Daniil Ciungureanu, Paul Gore, Vladimir Herța, Pantelimon Halippa, Onișoru Ghibu, Vasile Bârcă, Vasile Stroescu, Ion Pelivan, Pan Herhan, Șt. Ciobanu, Gh.Pântea, A. Crihan.
Din punctul meu de vedere Suceava face parte din Moldova, Moldova cea Mare, pe unde Ștefan cel Mare își făcea simțită prezența, ce cuprindea târguri și orașe cum ar fi: Soroca, Suceava, Baia, Hotin.
În rândurile ce vor urma voi prezenta câteva pasaje din Istoria Basarabie scrisă de Ion I. Nistor:
” În august 1914 începu războiul mondial și românii din Basarabia, în număr de aproape 300.000 de oameni, luptară sub steagul rusesc pentru slava și mărirea asupritorilor lor, și aceasta fără întrerupere până la izbucnirea marii revoluțiuni rusești din martie 1917. La începutul anului 1917 operațiunile pe fron încetiniră din ce în ce mai mult, în schimb însă începură să se înmulțească manifestațiunile, întrunirile, conferințele și mitingurile nesfărșite ale soldaților din dosul frontului, prin care o lume de oameni, sătui de război și zăpăciți de doctrinele socialiste, comuniste și utopice, puneau la cale noua ordine de lucruri În Rusia, o ordine de lucruri care să asigure fiecăruia viața cea mai slobodă, fără muncă și osteneală…..
Consiliul județean din Bălți și apoi cel din Soroca și Orhei fuseseră cele dintâi cororațiuni constituite care cerură sus și tare unirea cu patria-mamă. Dorința acestora se dovedi a fi a țării întregi, și de acea Sfatul Țării, întrunit în ședință solemnă, în ziua de 27 martie 1918, în sala festivă a liceului al III-lea din Chișinău votă Unirea Basarabiei cu Regatul României.
”În numele Poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară:
Republica Democrată Moldovenească (Basarabia), în hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunăre, și Marea Neagră și vechile graniți cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa, România….
Trăiască Unirea Basarabiei cu România de-a pururi și întodeauna.
Primită în Sfatul Țării la 27 Martie 1918, Chișinău.
Președintele Sfatului Țării, I. Inculeț
Secretarul Sfatului Țării, I. Buzdugan”
După cetire, declarațiunea fu adusă la vot și primită cu 86 de voturi pentru, 3 voturi contra și 36 abțineri. Rezultatul votului fu adus la cunoștința prim-ministrului României, Alexandru Marghiloman….”
Dan Șarpe
Ion C. Inculeț, poza preluată de pe: http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro
