(II)
După căderea comunismului și dezintegrarea URSS-ului, decembrie 1991, frontierele unor țări trebuia să revină pe făgașul normalității, adică la cele de dinainte de 1945, iar statele din Europa (în special fostele republici comuniste) care au avut de suferit de pe urma deciziilor abuzive luate de către imperiului sovietic, aveau obligația, prin negocieri, tratate internaționale, de a-și aduce acasă pământurile.
România, de exemplu, avea de primit teritorii din fosta URRS, adică o parte din Bucovina, Ținutul Herței, Insula Șerpilor și Basarabia. Toate aceste zone au fost furate de către Stalin și acceptate, într-un mod dureros, de forțele occidentului.
Îmi aduc aminte că prin anii ´90 au fost mișcări puternice de unire, chiar pe 24 ianuarie 1992, la Iași, s-a dat o Proclamație de Unire a României cu Republica Moldova, dar praful s-a ales din ea.
A mai fost și o Declarație a Parlamentului României în decembrie 1991, prin care se cerea ca pământul românesc furat de URSS să revină acasă, ”aceste teritorii au fost rupte din trupul țării, iar Pactul Ribbentrop-Molotov a fost declarat nul şi neavenit, ab initio, de U.R.S.S. la 24 decembrie 1989 şi de Parlamentul României la 24 iunie 1991”, cu alte cuvinte planetele s-au aliniat bine pentru România, dar……
Din nefericire, unirea tuturor românilor, revenirea la granițele din 1919, nu s-a finalizat, România, postdecembristă, neavând politicieni capabili de așa ceva.
Dacă astăzi, Basarabia era parte din România, cetățenii din Republica Moldova nu mai aveau probleme legate de supraviețuire. La fel și părțile din Ucraina. Cu toții erau cetățeni UE, liberi prin Europa, dar bineînțeles cu mari obligați față de Bruxelles și Washington.
Politica europeană și cea americană de astăzi este de a amesteca si supune lumea, de a renunța la credință, familie, trecut, obiceiuri, iar singura formulă viabilă este individul. Dacă stau bine și mă gândesc, SUA nu are trecut, nici obiceiuri, ci un conglomerat de idei ori de indivizi care se declară vizionari.
Europa, din cauza renunțării la anumite principii, suferă și este foarte vulnerabilă. Când începi să-ți distrugi biserici sau să le transformi în crâșme, calci pe ceea ce ai mai sfânt, iar umbra trecutului te spulberă și îți tai din aripi, din putere.
Revenirea la vechile graniți, astăzi pentru România de exemplu, nu este un avantaj la fel de mare ca în anii ´90, după 30 de ani oamenii și-au mai schimbat din priorități, din dorințe, dar pentru românii care trăiesc pe teritoriile altor definiții, da reprezintă o salvare, chiar dacă-i numai temporară.
Unitatea întodeauna salvează România!
Dan Șarpe