Nicușor Dan este „părintele” partidului USR.
Omul a crezut în ceva, iar împreună cu un grup de prieteni și tineri au pus bazele Partidului Uniunea Salvați România. Au intrat în Parlamentul României chiar în anul apariției. Foarte mulți tineri au crezut în USR, au sperat în acest partid, dar au fost repede dezamăgiți.
După numai câteva luni, fondatorul partidului este înlăturat într-un mod josnic ceea ce a demonstrat că omenia, recunoștința nu sunt lucruri cunoscute de către usr-iștii de frunte. Se spune că Nicușor Dan nu a acceptat ca partidul să devină trambulina unor iubitori ai curcubeului și așa a dispărut din partid.
Aceiași soartă a avut și următorul președinte și următorul președinte. Lista va continua până vor ajunge sub 3 la sută, după care va urma o fuziune cu PNL.
Tot timpul s-a spus că USR este „balamaua” unui serviciu, iar unii membrii de valoare au „var pe ureche”.
USR, din punctul meu de vedere, a fost o mișcare gândită de anumite personaje care au simțit cerințele străzii, au profitat de naivitatea unor români, cocoțându-se pe anumite funcții de unde au obținut numeroase avantaje fără să aibă realizări remarcabile. Trebuie să recunosc că mai sunt și oameni de valoare în USR.
Probabil după dispariția USR golul va fi ocupat de un alt partid care prin anumite promisiuni vor minții iarăși România.
Deja CioLoș se încălzește pe margine așteptând momentul prielnic, socotit și de purtătorii de curcubeu de la UE.
Dan Șarpe