De câțiva ani buni, iarna din România a devenit tot mai călduroasă, mai aproape de o toamnă friguroasă din anii copilărie.
Cei care au prins puțin din comunism știu cum arăta o iarnă în Moldova sau în Bucovina de Jos.
Cu zăpadă și geruri de la începutul lui decembrie până la mijlocul lunii aprilie sau câteodată întâlneai omăt și pe 1 mai.
Am auzit la știri, la început de săptămână, că asupra Românei se va abate un aer polar începând de luni, 8 ianuarie, iar temperaturile vor coborâ aproape de -15 C°. O asemenea atenționare meteo, cu 25 de ani în urmă, era o glumă sau o veste bună. La -15 grade făceai economie la lemne, iar gazul cât era de ieftin, nu mai conta.
Astăzi, îmi dă senzația, că după clasificare vremei pe diferite coduri-culori, adică după anumite standarde europene, am devenit mai friguroși, mai fricoși, mai plângăcioși, de parcăm am fost făcuți și crescuți cu o climă căluroasă, de tip mediteraneană, iar când îngheță puțin apa de la găini, intrăm într-o panică sintetică.
Se vede clar, vremea de la noi s-a încălzit bine, dar și noi am devenit mai ”delicați”. Ne-am schimbat, doar nu, suntem plecați prin toată Europa cea caldă!
Anotimpurile s-au contopit, din 4 ușor, ușor, vor ajunge numai 2, semn că în România până și clima se aliniează după cerințele UE.
Problema aerului polar cu temperaturi de până la -15 grade nu este anormală sau de speriat. Iarna, știm de la bunici și de la cei înțelepți, cu cât temperaturile sunt mai joase, cu zăpadă și pe o distanță de măcar 3 luni, cu atât mor anumiți microbi, ceea ce nu-i rău.
Dar ce ne facem atunci când iernile ajung cu puține zăpezi, mici perioade cu temperaturi scăzute sau aproape de loc?
Și astă vedem tot mai des în ultimii 20-25 de ani.
Dan Șarpe