Cel Mare ordonă o ședință importanță la Kremlin. Știa că într-un conflict, într-o misiune specială, totul depinde de mișcare surpriză pe care o va face armata. Mai știa că cei mai mulți generali pe care îi are Rusia erau dornici de război, deci varianta unei operațiuni speciale de lungă durată era mult mai agreată.
Cel Mare, înainte de ședință, dorea să discute separat cu Serghei Lavrov, ministru lui de externe.
Serghei Lavrov era un vulpoi în politica externă. Cunoștea multe dintre secretele marilor cancelarii ale lumii, înțelegea despre faptul că orice mișcare militară cu Ucraina este urgentă, iar implicarea poporului rus în această mică confruntare încă nu era benefică. Armata poate fi completată cu cei de la periferia Rusiei, cu cei care doresc să aibă ceva de muncă bine plătit și cu mulți mercenari.
Lavrov mai știa că americanii au trupe puternice în Ucraina, că i-au antrenat pe ucrainenii dornici de răzbunare. Mai știa că în armata de la Kiev sunt mulți mercenari, din legiunea franceză, militari ieșiți la pensie, nebuni care alergau după a trage cu arma asupra oamenilor. Ministru de Externe al Rusiei poseda foarte multe informații.
Rusia se putea baza pe un corp de armată particular, soldați cu o experiență uriașă de front, cu care putea face treabă bună și multă. Grupul Wagner sau armata lui Prigojin sunt cei mai de temuți mercenari. În Grupul Wagner erau foarte mulți militari sârbi. Cei care au suferit în anii ’90 de pe urma americanilor în confruntarea din vechea Iugoslavie. Se spune că acei sârbi doreau să lupte doar din răzbunare, iar fiecare american doborât de ei valora cel puțin 10.000 de dolari. Era un joc pe care puțini îl înțelegeau. Acei sârbi din armata lui Prigojin, unii ajunși la vârsta de 50 de ani, au suferit mult după invazia americană în R.S.F. Iugoslavia. Puteau să rabde foamea și 4-5 zile, să stea nemișcați ore în șir numai pentru a prinde în bătaia puștii un singur american, erau oamenii de care Lavrov și Cel Mare aveau nevoie.
– va urma –
Dan Șarpe