Vasile Bejan a fost repartizat la o unitate mobilă de drone de lângă Kiev. Trebuia să se prezinte în 48 de ore de la semnarea contractului de voluntariat.
Drumul de la Cernăuți până în capitala Ucrainei, undeva la 500 de kilometri, i-a parcurs cu un autocar alături de mai mulți tineri voluntari înrolați în armata. Era o stare de entuziasm mare, voluntari doreau cu o ardoare puternică să-și apere țară. Pe lângă Vasile erau mai mulți tineri de etnie română.
Undeva, în apropiere de Kiev au fost opriți de un detașament de soldați ucraineni care i-au spus că se dau lupte în jurul capitalei și i-au sfătuit să facă o oprire de câteva ore pentru a vedea ce se întâmplă.
După două ceasuri de așteptare a venit un jeep și l-au luat pe Vasile și alți doi românii spunându-i că merg într-o zonă unde vor fi învățați cum se manevrează o dronă.
Vasile avea emoții. Nu știa dacă se va descurca. Își dorea să se pregătească bine!
Au mers cam o oră și jumătate, iar la un moment dat au ajuns într-o casă frumoasă unde erau parcate încă două mașini de teren.
Au intrat în casă, iar în interior mai erau încă șapte tineri care așteptau să fie instruiți pentru folosirea dronelor.
Domnilor, dacă aveți telefoane mobile la D-voatră este timpul să renunțați la ele. La fel a ceasurile inteligente smartwatch. Cu părere de rău acestea sunt condițiile. Statul ucrainean vă despăgubește, într-o oarecare măsură. Nu luați legătura cu nimeni din familie, memorați-vă numerele de telefon utile, iar o dată pe săptămâna aveți posibilitate de a vă suna părinții și iubitele sau pe cine aveți mai drag. Veți locui câte doi în fiecare cameră. De mâine veți fi antrenați să folosiți dronele de tip americane. Deșteptarea va fi la ora 5,30. Întrebări!
În ce zi vom putem suna pe ai noștii, se auzi o voce din spatele lui Vasile? Toate la timpul lor, veni răspunsul.
A doua zi dimineața, la ora 5,30 cu toții au fost treziți.
După o scurtă înviorare, igiena de dimineață, au primit echipamentul militar și au servit micul dejun. Imediat s-au retras la subsolul casei unde erau așteptați de doi militari.
Cei doi militari erau americani, dar cunoșteau bine limba ucraineană și imediat au început prezentările.
Jimi și John, așa s-au prezentat. Pe aceștia nu i-au interesat numele de familie tinerilor recruți, ci doar prenumele.
Acest război va fi mai mult al dronelor, a început Jimi discuția, iar pentru asta misiunea noastră este de a vă pregăti cum se spune ”beton”. Veți avea ocazia să-i vedeți mai bine pe dușmanul care v-a invadat țara, să le filmați chipurile înainte de a-i ucide, iar dacă dintre d-voastră sunteți slabi de caracter, acum este timpul să plecați.
Nimeni nu făcu niciun pas în față pentru a renunța.
Jimi și John, cei doi instructori, i-au împărțit în două subgrupe a câte 5 persoane pentru a începe lecțiile.
I-au explicat principiile de funcționare a unei drone, din ce sunt făcute, piesele importante, dar mai ales cum să le echipezi cu explozibil pentru a fi eficiente.
După două săptămâni de antrenamente, sosi și ziua în care fiecare subgrupă împreună cu instructorii aveau de simulat-realizat o misiune.
Emoțiile erau peste toți cei 10 utilizatori de drone! Nu știau câți dintre ei vor reuși să treacă peste acest antrenament pentru a intra pe câmpul de luptă.
Vasile a fost repartizat în echipa lui Jimi și tot el era primul care avea de dat testul suprem.
În ziua în care s-a început prima simulare ori prima misiune era una destul de friguroasă. Final de martie 2022, cu temperaturi de minus 10-12 grade, dar fără vânt.
Vasile împreună cu Jimi au încărcat drona cu explozibil și i-a drumul să zboare undeva spre Konotop.
După circa 100 de kilometrii de zbor, Vasile observă niște tancuri rusești și îndreptă drona spre ele. Nici bine nu-și schimba traiectoria că ceva a lovit drona fiind doborâtă.
Vasile imediat s-a înroșit la față ne necaz. A crezut că misiunea a fost un eșec, dar Jimi i-a explicat că s-a comportat ca un adevărat profesionist și cum este normal, dronele mai sunt doborâte de către inamic.
– va urma –
Dan Șarpe