Chemase un taxi și în graba cea mare își luase la revedere de la Vasile. Dimineața avea ceva treabă și trebuia să fie odihnită.
Vasile, după frumoasele clipe petrecute cu Ane, era în al nouălea cer. Dragostea îl lovise complet și se simțea enorm de bine.
Pe la ora 23,21 îi suna telefonul lui Vasile. Era tata!
Oare ce treabă mai are acum tata cu mine? Doar nu s-a întâmplat ceva rău acasă.
Vasile, nu-i un lucru care să te sperii, dar astăzi am aflat ceva care mă tulbură total. Vreau să pleci din țară, la rudele noastre din România sau la un prieten de-al meu din Italia. Nu vreau să mai stai acasă!
Liniștește-te, tată! Sunt student, iar peste doi ani termin. Vreau să mă însor, mi-ai spus că ma ajuți să-mi fac o căsuța. Eu am alte planuri, acasă, împreună cu Ane, nu departe, în străinătate.
Puiule, am aflat că nu o să fie liniște acasă. Rușii nu se lasă, ai noștri la fel și poate Doamne ferește va începe un război total, complex și nu vreau să suferi.
Tata, asemenea zvonuri nu sunt de ieri, de astăzi. Și apoi fuga nu este o soluție.
Nu-i, ai dreptate, dar te menține în viață. Nu vezi că pe toți tinerii noștri îi duc în armată, au ceva cu românii. Nu vezi că ne sunt încălcate multe drepturi. Nimeni nu ne apără. Aproape nu poți să vorbești în limba ta pe stradă. Ți-e frică! Parcă am fi pe timpul comuniștilor. Dragul meu, ești tânăr și nu cunoști viața din spate. Vremurile sunt în schimbare, tulburi, iar treaba nu-i bună.
Tată, unt obosit și vreau să mă culc. Am să mă gândesc la ceea ce mi-ai spus.
După ce au schimbat câteva vorbe de bine, Vasile se gândi la discuția avută cu tata. El știa că are dreptate, auzise și la facultate că treaba nu este întocmai așa cum ar trebui să fie, dar să fugă din țară, să fie un laș, era pentru el prea de tot.
Știa din istorie că rusul este rău. A învățat de la bunici că nici ucraineanu nu-i așa de grozav, doar au aceiași mamă sau tată cu rusul. Tot de bunici mai știe că niciodată românii din Bucovina de Nord nu au fost văzuți cu ”ochi buni” de către autoritățile ucrainene. Într-un final, pentru Vasile conta liniștea, să-și urmeze o carieră și dragostea cu Ane.
Vasile avea, în Cernăuți, o cunoștință, un poet român cu care mai stătea de vorbă depănând multe povești și alte discuții interesenate. Se hotărâ să-i facă mâine o vizită, poate mai află ceva.
Cu gândul la Ane, la viitor, la ceea ce a discutat cu tata, Vasile adormi destul de repede.
-va urma –
Dan Șarpe