Vasile Bejan(V)

    0
    138

    A doua zi, după frumoasa noapte de dragoste, Vasile plecă spre sediul facultății.

    Acolo, întâlni mai mulți colegi care discutau despre cursuri, despre iubire, dar mai ales despre un posibil război.

    Ați auzit că rusul are de gând să ne atace. Lucrurile nu sunt plăcute, porni discuția Kolea, un coleg de grupă de-a lui Vasile. Trebuie să ne apărăm patria, nu-l putem lăsa pe rus să ne ocupe.

    Kolea, tu știi destul de bine cu rusul nu-i de glumit, îi răspunse Vasile. Și străbunicul ne-a spus așa ceva, la fel bunicul, tata. Războiul este cel mai mare coșmar pentru toată lumea, mai ales cel cu muscalu.

    Eu, zic, interveni un alt coleg că vom fi ajutați de toată lumea. Nu ne vor lăsa pe mâna rusului.
    Tu, trebuie să înțelegi, Cristi, viața, sacrificiul cel mare îl vom da noi, cei de aici, mai ales românii, iar restul, ajutorul adică, sigur va veni din toată lumea. Durerea maximă, distrugerea se va petrece pe pământul nostru.

    Ar mai fi o soluție, să plecăm de aici. Aproape cu toții avem rude, prieteni în România sau în alte zone din Europa, interveni în discuție un alt coleg, Cristian.

    Este o soluție, răspunse Vasile, dar nu una permanentă.

    Haideți să uităm de lucruri negative și să discutăm de examene, dar mai ales de fete, interveni Kolea. Am auzit că ai avut parte de o noapte fierbinte, Vasile. Nu vrei să vorbești de ea, cu tot cu amânunte?

    Nu-i treaba ta ce fac și cu cine mă iubesc, Kolea. Și apropó trebuie să intrăm la curs. Știi că domnul profesor de drept civil nu acceptă întârzieri sau să fie întrerupt când predă.

    Kolea îl lăsă în pace pe Vasile, nu-l mai tachina cu întrebări. O știa pe Ane și cunoștea faptul că cei doi au planuri mari în viitor.

    Colegii lui Vasile Bejan se grăbi să ajungă la curs. Era 8 fără 2 minute. Nu-i de șagă cu domnul Nistor.
    După ce au terminat orele, Vasile împreună cu ai lui colegi s-au dus la o cafenea lângă universitate.
    Vasile, pe drum se gândea că trebuie neaparat să o sune pe Ane. Îi era dor de ea. Nu o să stea mult cu băieții și va avea timp să se întâlnească cu iubirea lui.

    Drumul până la cafenea l-au făcut cu toții în tăcere. Unul se gândea la posibilul război, altul cum să bea un rachiu, Vasile la Ane, un alt coleg la examene. Fiecare avea mintea ocupată cu altceva.
    Cafeneau liniștită cum era ea denumită, vuia de studenți. Nu aveai loc la masă, așa că au hotărât să-și ia fiecare câte ceva la pachet.

    Între timp Vasile a schimbat câteva cuvinte cu Ane prin telefon. Și ea își dorea un capucino, așa că a dat de înțeles să nu stea mult cu băieții că îl așteaptă.

    va urma –

    Dan Șarpe

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.