Trebuie să recunoaștem, istoria Moldovei este strâns legată și de vechea Catedrală Mitropolitană Mirăuți din municipiul Suceava.
Actuala Mănăstire a fost locul preferat de rugăciune al domnitorului Ștefan cel Mare. Se spune că vestitul voievod vizita des zona Mirăuți-Curtea Domnească. La Cetatea de Scaun era un pod suspendat din piele de bivol care la porunca domnitorului era lăsat pentru a pleca în peripețiile credincioase și de iubire, iar după ce se retrăgea la Cetate, podul era ridicat.
Biserica „Sfântul Gheorghe” Mirăuți, de 42 de ani de când o cunosc, a rămas la fel de frumoasă.
În Biserică își doarme somnul de veci una din soțiile lui Ștefan cel Mare, respectiv Evdochia, o parte din slujitorii Sfântului Lăcaș, se spune că unul dintre cititori, domnitorul Petru Mușat I, a fost înmormântat tot la Mirăuți. Ba mai mult, sub Mirăuți zac îngropate, bogățiile Moldovei din timpul lui Ștefan cel Mare.
Tot la Mirăuți au fost unși o parte dintre domnitori Moldovei.
Biserica Mirăuți a avut parte de slujitori de excepție.
Părintele Gheorghe Coclici, Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace, era cunoscut pentru bunătatea lui. Avea o grija mare față de copiii. Când un copil ducea un pomelnic, părintele Coclici îi punea în fiecare mânuță câte o monedă de 5 lei.
După plecarea la Cele Veșnice a părintelui Gheorghe Coclici a venit părinte Gheorghe Hostiuc.
Era o vorbă legat de cununiile religioase făcute de părintele Hostiuc „ce leagă părintele Hostiuc prin Slujba de Cununie, numai Bunul Dumnezeu poate dezlega”.
Mai târziu, a început să slujească părinte Florin Hostiuc. Și dumnealui era darnic cu copiii. Să nu uităm că părintele Florin Hostiuc organiza pentru cei mici în fiecare vineri „căsuța cu povești”.
Din octombrie 2023 Biserica Mirăuți a fost făcută Mănăstire. Totul s-a schimbat, s-a transformat! Trebuie să recunosc că acea armonie care s-a perpetuat multi, mulți ani de zile a fost zdruncinată. Acel splendid cor pe care îl avea Biserica Mirăuți de decenii întregi, celebru în toată țara, a fost anulat, dizolvat. Au fost aduși alți slujitori, viețuitoare, iar părinte Haralambie a fost numit stareț. Din punctul meu de vedere, starețul Haralambie si părinții slujitorii au frumusețea lor, harul lor, dărnicia față de Biserică și Credința noastră strămoșească.
Timpul a transformat întotdeauna oamenii și locurile. Regret că nu i-am reținut numele la toți slujitorii Bisericii Mirăuți din ultimii 42 de ani. Cu toții merită amintiți, pomeniți, iar din acest motiv, vă rog pe D-voastră, dragi cititorii, să mă ajutați. Omul întotdeauna sfințește locul, iar chipurile și faptele dau greutate istorie!
Dan Șarpe