Orice zi din viața noastră arată ca o poveste. Poate fi una frumoasă sau una mai puțin plăcută.
De exemplu să pornești la drum cu mașina este o aventură – poveste – risc – chin. Sunt multi șoferi, mai ales tineri, nu-mi dau seama prin ce minuni au căpătat permisul de conducere, pe care îi vezi cum depășesc pe linie dublă continuă ori în vârf de pantă. Se joacă cu viața lor, dar și cu viața noastră! Sau mai observi specimene în trafic care cu o mână schimbă viteza, cu cealaltă glisează pe telefon, mai caută o țigară, o aprinde, iar toate aceste le face în viteaza.
Te mai întâlnești seara cu o haită-două de câinii ce te alergă prin oraș. Mai verzi prin parcuri adevărați domni, doamne ori domnișoare care își plimbă cățelușii, iar bieții își fac, cum este și normal, nevoile prin iarbă. Nu prea i-am văzut pe acești domni sau doamne să se aplece pentru a strânge rahații. Iubesc animalele, dar trebuie să existe și o regulă, o obligație venită din partea proprietarilor.
Cât de frumos este seara să te plimbi prin Centrul municipiul Suceava. Aproape tot granitul pus prin 2009 este crăpat, umflat, iar asta exact după doi-trei ani de la semnarea recepției, semn că lucrarea a fost un fiasco, la fel cum este și actuala guvernare a municipiului Suceava coordonată de domnul Ion Lungu. Dacă era pe vremea lui Ceaușescu, în maxim 12 ore, atât primarul cât și constructorul erau judecați.
Îmi place să admir construcțiile vechi. Să studiez puțin arhitectura, dar din nefericire la noi, în municipiul Suceava, nu prea avem ce studia. Ce este vechi a fost dâramat, chiar sub „ochii” domnului Ursu, iar cea mai rămas nu reprezintă un interes în mintea și priceperea domnilor Lungu-Flutur.
Dan Șarpe