Ovidiu Suceveanul, un tânăr cu frică de Bunul Dumnezeu, cu dragoste față de semeni, își luase vioara din casă pentru a susține un examen la ansamblul din localitate.
Duhovnicul i-a spus să nu aibă emoții că va reuși să treacă peste toate încercările.
Ovidiu nu-i un violonist de duzină, cu urechi de ”porc”, el este un conservatorist bun, cu simțuri adevărate de muzicant, dar are un mare defect pentru timpurile de astăzi: este prea molcuț și nu-i place să se bage în seamă.
Tânărul maestru a cântat cu mai mulți instrumentiști de vază din oraș. Visul lui este de a face carieră la ansamblul profesionist ”Lăutarul”.
Cuminte, Ovidiu, se urca în autobuzul care îl lăsă exact la intrarea în clădirea unde se va desfășura examenul.
Cu mici emoții, Ovidiu deschise ușa clădirii. După ce a intrat, într-un hol erau mai multe persoane care așteptau să se prezinte în competiție pentru acel loc de violonist.
Se așeză pe un scaun, își scoase vioara din cutie, o acordă și începu să facă câteva mișcări de încălzire.
La doi pași de Ovidiu o persoană mai în vârstă urmări atent tot ceea ce se întâmplă. Observă gesturile tânărului nostru violonist și băga de seamă că ceilalți stăteau cuminți.
La un moment dat, Ovidiu lăsa vioara din mână și se duse la baie.
Bietul de el nu știa că un concurent se apropiase tiptil de vioară după care dezacorda una din cele patru corzi.
Nici bine nu ieșise de la toaletă că în cameră cineva îi strigase numele. Tânărul violonist a luat repede instrumentul și se duse spre locul indicat de comisie. În fața lui apăru o partitură cu un Joc în doi, iar când arcușul se lăsa pe corzi, un sunet dureros umplu spațiu.
Fața de rușine se înroșii. Imediat și-a dat seama că vioara era dezacordată. Repede dori să se scuze, dar în acel moment o voce se auzi din spatele camerei. Era al persoanei mai în vârstă care i-a urmărit pe toți.
Te-am văzut cum ai făcut încălzirea, dar și cum ți-ai lăsat vioara nesupravegheată atunci când ai plecat la baie. Ai mare încredere, tinere, în oameni! Te las un minut să-ți revi, iar după aștept să-mi citești partitura.
Ovidiul Suceveanul se descurcă foarte bine cu Jocul în doi. Interpetarea acestuia a lăsat comisia fără grai. Era un bun violonist și merita să facă parte din Ansamblul ”Lăutarul”.
Dan Șarpe