Vrăbiuțele

    0
    190

    Iarna, cu colții ei albi și lungi, le obosi la finalul lunii februarie pe vrăbiuțele zgomotoase.

    Bietele făpturi căutau un strop de mâncare, grăbite de foamea cea deasă. Dar nimic! Știam acest lucru, iar împreună cu fetița, zi de zi pe pervazul geamului de la bucătărie, rupeam feliile de pâine în mii de firimituri. Una mai mică decât cealaltă pentru a fi prinse de cioculețul micilor creaturi.

    Fiecare zi începea cu un concert susținut de vrăbiuțele membre ale Orchestrei Filarmonice din Viena la geamul bucătăriei. Era atât de înălțător și de liniștitor încât nu reușeam să ne dizlipim de lângă geamul bucătăriei.

    • Tata, trebuie să merg la școala, iar tu la servici! Mai stai mult la geam? Știu că este frumos, dar avem treabă!

    Dan Șarpe

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.