Ziua Culturii Naționale

    0
    275

    sau

    Săptămâna Culturii Naționale

    (II)

    La finalul săptămânii, pe 15 ianuarie, sărbătorim Ziua Culturii Naționale.

    Scriitorii români merită citiți și omagianți.

    Astăzi, îl las pe GEORGE COȘBUC.

    Mulțumesc domnului Gabriel Todică pentru desen și internetului pentru text.

    Dan Șarpe

    ”Iarna pe uliţă
    de George Coșbuc

    A-nceput de ieri să cadă
    Câte-un fulg, acum a stat,
    Norii s-au mai răzbunat
    Spre apus, dar stau grămadă
    Peste sat.

    Nu e soare, dar e bine,
    Şi pe râu e numai fum.
    Vântu-i liniştit acum,
    Dar năvalnic vuiet vine
    De pe drum.

    Sunt copii. Cu multe sănii,
    De pe coastă vin ţipând
    Şi se-mping şi sar râzând;
    Prin zăpadă fac mătănii;
    Vrând-nevrând.

    Gură fac ca roata morii;
    Şi de-a valma se pornesc,
    Cum prin gard se gâlcevesc
    Vrăbii gureşe, când norii
    Ploi vestesc.

    Cei mai mari acum, din sfadă,
    Stau pe-ncăierate puşi;
    Cei mai mici, de foame-aduşi,
    Se scâncesc şi plâng grămadă
    Pe la uşi.

    Colo-n colţ acum răsare
    Un copil, al nu ştiu cui,
    Largi de-un cot sunt paşii lui,
    Iar el mic, căci pe cărare
    Parcă nu-i.

    Haina-i măturând pământul
    Şi-o târăşte-abia, abia:
    Cinci ca el încap în ea,
    Să mai bată, soro, vântul
    Dac-o vrea!

    El e sol precum se vede,
    Mă-sa l-a trimis în sat,
    Vezi de-aceea-i încruntat,
    Şi s-avântă, şi se crede
    Că-i bărbat;

    Cade-n brânci şi se ridică
    Dând pe ceafă puţintel
    Toată lâna unui miel:
    O căciulă mai voinică
    Decât el.

    Şi tot vine, tot înoată,
    Dar deodată cu ochi vii,
    Stă pe loc – să mi te ţii!
    Colo, zgomotoasa gloată,
    De copii!

    El degrabă-n jur chiteşte
    Vrun ocol, căci e pierdut,
    Dar copiii l-au văzut!
    Toată ceata năvăleşte
    Pe-ntrecut.

    – „Uite-i, mă, căciula, frate,
    Mare cât o zi de post –
    Aoleu, ce urs mi-a fost!
    Au sub dânsa şapte sate
    Adăpost!

    Unii-l iau grăbit la vale,
    Alţii-n glumă parte-i ţin –
    Uite-i, fără pic de vin
    S-au jurat să-mbete-n cale
    Pe creştin!

    Vine-o babă-ncet pe stradă
    În cojocul rupt al ei
    Şi încins cu sfori de tei.
    Stă pe loc acum să vadă
    Şi ea ce-i.

    S-oţărăşte rău bătrâna
    Pentru micul Barba-cot.
    – „Aţi înnebunit de tot –
    Puiul mamii, dă-mi tu mâna
    Să te scot!

    Cică vrei să stingi cu paie
    Focul când e-n clăi cu fân,
    Şi-apoi zici că eşti român!
    Biata bab-a-ntrat în laie
    La stăpân.

    Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
    Şi-o petrec cu chiu cu vai,
    Şi se ţin de dânsa scai,
    Plină-i strâmta ulicioară
    De alai.

    Nu e chip să-i faci cu buna
    Să-şi păzească drumul lor!
    Râd şi sar într-un picior,
    Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
    Mai cu zor.

    Baba şi-a uitat învăţul:
    Bate, -njură, dă din mâini:
    – „Dracilor, sunteţi păgâni?
    Maica mea! Să stai cu băţul
    Ca la câini!

    Şi cu băţul se-nvârteşte
    Ca să-şi facă-n jur ocol;
    Dar abia e locul gol,
    Şi mulţimea năvăleşte
    Iarăşi stol.

    Astfel tabăra se duce
    Lălăind în chip avan:
    Baba-n mijloc, căpitan,
    Scuipă-n sân şi face cruce
    De Satan.

    Ba se răscolesc şi câinii
    De prin curţi, şi sar la ei.
    Pe la garduri ies femei,
    Se urnesc miraţi bătrânii
    Din bordei.

    – „Ce-i pe drum atâta gură?
    – „Nu-i nimic. Copii ştrengari.
    – „Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
    Parcă trece-adunătură
    De tătari!”

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.